Marin intră în șură vineri seara și stă acolo două minute, cu mâna pe tocul ușii.
Nu aprinde becul mare. Este destulă lumină de la cel din curte, cât să vadă banca de lucru, menghina ruginită la falcă, cutiile de vopsea așezate pe raftul de sus în ordinea în care le-a pus taică-su acum treizeci de ani și pe care el nu a schimbat-o niciodată.
Se uită la raftul de jos.
Raftul de jos este gol. Este singurul loc curat din toată șura. Acolo, în spatele bidoanelor, stăteau sticlele. Acum patru ani, într-o joi, Marin a scos totul afară, a spălat scândura cu detergent și apă fierbinte, a lăsat-o să se usuce toată ziua și a pus deasupra o foaie de ziar, dreaptă, întinsă cu palma la colțuri.
De atunci nu a pus nimic pe ea.
Ziarul este tot acolo. Îl schimbă din când în când. Șterge praful de pe raftul acela mai des decât șterge de pe celelalte, deși pe el nu stă nimic ca să se prăfuiască.
Patru ani. Nu a băut. Nici măcar nu a fost pe aproape. Toți spun ce bine îi merge și au dreptate, și el nu vrea să pară nerecunoscător, fiindcă știe cât a costat și știe cine s-a rugat pentru el.
Numai că vineri seara, între opt și zece, este o gaură în viața lui de forma exactă a lucrului pe care l-a scos afară, și în gaura aceea nu a intrat nimic. Nici măcar ceva mic. Nici măcar ceva prostesc.
Dacă l-ar întreba cineva de ce nu mai bea, ar răspunde în două secunde.
Dacă l-ar întreba cineva pentru ce este el acum, ar tăcea, și tăcerea aceea l-ar ține treaz până spre trei.
Poate tu nu ai șură și nu ai raft. Dar ai un interval de timp care odată era plin și acum nu are nume. Ai un telefon din care ai șters ceva. Ai un drum pe care nu îl mai faci, o ușă pe lângă care treci pe partea cealaltă, o gașcă pe care ai lăsat-o și în locul căreia nu a venit alta. Ai un lucru la care ai renunțat cu adevărat, și pentru care nimeni nu ți-a spus vreodată cu ce se umple locul rămas.
Ai fost pus deoparte de ceva. Și ai rămas cu întrebarea pe care nu o spui cu voce tare: bun, și pentru ce?
Spălarea era prima mișcare, nu ultima
Îngăduie-mi să spun întâi limpede un lucru, fiindcă altfel restul nu se așază.
Ce ai lăsat în urmă este bun și este greu și a fost adevărat. Nimeni de aici nu îți ia asta din mână. Numai că lista lucrurilor la care ai renunțat nu poate să îți spună cine anume a rămas în picioare, oricât ar fi de lungă, fiindcă o listă de lucruri care lipsesc descrie un gol, iar un om nu se descrie niciodată cu un gol.
Acum hai să deschidem Levitic 8, fiindcă acolo scrie, pas cu pas, ce se face cu un om care este pus deoparte, și oamenii citesc de obicei numai primul pas.
Primul pas este apa. Moise i-a adus pe Aaron și pe fiii lui și i-a spălat cu apă (Levitic 8:6). Atât. Apoi capitolul merge mai departe, și dacă s-ar fi oprit acolo, Aaron ar fi rămas un om curat, în picioare, în mijlocul unui cort, fără nimic de făcut.
Ești spălat, și spălarea aceea a fost prima mișcare, nu ultima, fiindcă Levitic 8:6 este versetul șase dintr-un capitol care are treizeci și șase. Iar Duhul Sfânt nu te-a curățat ca să te lase în picioare în mijlocul unei încăperi goale.
Al doilea pas este haina.
Moise i-a pus tunica, i-a încins brâul, l-a îmbrăcat cu mantia, i-a pus efodul și i-a legat brâul lucrat al efodului peste el (Levitic 8:7). Uită-te ce se întâmplă aici. După ce s-a luat ceva de pe om, s-a pus ceva pe el. Nu a fost lăsat în picioare, curat și dezbrăcat, ca să își aducă aminte cât de murdar fusese.
Ai fost îmbrăcat, nu doar spălat, fiindcă în Levitic 8:7 este scris ce vine imediat după apă, iar Duhul Lui este Cel care ține haina aceea pe umerii tăi în serile în care ție ți se pare că nu ai pe tine decât ce ai lăsat.
Al treilea pas este untdelemnul.
Moise a turnat din untdelemnul ungerii pe capul lui Aaron și l-a uns, ca să îl pună deoparte (Levitic 8:12). Untdelemnul nu curăță nimic. Untdelemnul nu ia nimic de pe om. Untdelemnul se toarnă peste un om ca să spună că omul acesta a fost ales pentru o treabă anume, și se toarnă înainte ca omul să fi făcut treaba.
Ai primit untdelemnul turnat pe cap înainte să ți se ceară vreo lucrare, fiindcă așa este ordinea scrisă în Levitic 8:12, iar Duhul Sfânt este Cel care duce ungerea aceea dincolo de pagină, în vineri seara ta, între opt și zece.
Iar al patrulea pas este cel la care vreau să te uiți cel mai atent.
Și Moise a înjunghiat berbecul, a luat din sângele lui și l-a pus pe vârful urechii drepte a lui Aaron, pe degetul mare al mâinii lui drepte și pe degetul mare al piciorului lui drept.Levitic 8:23
Trei locuri. Nu la întâmplare.
Urechea, pentru ce aude omul acela de acum înainte. Degetul mare al mâinii, fiindcă fără el mâna nu apucă nimic, deci pentru ce face omul acela cu mâinile lui. Degetul mare al piciorului, fiindcă acolo se sprijină omul când pornește, deci pentru unde merge.
Ureche, mână și picior. Ce ascult, ce fac, unde mă duc. Nu s-a însemnat gura ca să tacă. Nu s-a însemnat nimic ca să se oprească. Fiecare dintre cele trei semne este pus pe o parte a omului care lucrează.
Ești însemnat la ureche, la mână și la picior, iar Levitic 8:23 spune limpede că semnele acelea se pun pe părțile cu care un om ascultă, apucă și merge. Duhul Sfânt este Cel care le face să însemne ceva astăzi, în șura ta, nu doar într-un cort de acum mii de ani.
Și dacă acum îți zici că tu nu ai putere să umbli așa, ascultă ce a promis Dumnezeu, fiindcă a răspuns la asta înainte să întrebi.
El a spus că va da o inimă nouă și va pune un duh nou înăuntru, că va scoate inima de piatră și va da una de carne, și apoi a spus ceva ce se sare aproape întotdeauna: va pune Duhul Său înăuntru și îi va face să umble în rânduielile Lui (Ezechiel 36:26-27). Umblarea nu ți-a fost pusă în cârcă. Ți-a fost dată împreună cu Cel care o face posibilă.
Ai primit o inimă de carne și un Duh pus înăuntru, fiindcă asta a promis El în Ezechiel 36:26-27, iar Duhul Lui este chiar Cel care face umblarea, ca să nu fie a ta lauda și nici a ta povara.
Și acum, în sfârșit, întrebarea de vineri seara.
Petru scrie unor oameni obișnuiți, împrăștiați prin provincii, că sunt o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam pus deoparte, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat, și apoi pune un cuvânt care schimbă totul: ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată (1 Petru 2:9).
Ca să. Acolo este pentru ce.
Ai fost pus deoparte pentru ceva, nu doar de ceva, fiindcă în 1 Petru 2:9 chemarea are un ca să lipit de ea, și fără el propoziția nu se termină. Duhul Sfânt este Cel care îți arată care este al tău, și rareori îl arată dintr-o dată, ci pe măsură ce te ridici și mergi.
Uite ce vreau să vezi, acolo, cu mâna pe tocul ușii.
Raftul acela nu este un monument. Nu l-ai golit ca să rămână gol. L-ai golit fiindcă avea să fie nevoie de el, și un raft plin cu altceva nu putea primi nimic.
Iar semnul nu a fost pus pe gura ta ca să taci. A fost pus pe urechea ta, pe mâna ta și pe piciorul tău, adică pe cele trei părți ale omului care lucrează, așa cum este scris în Levitic 8:23. Nu ești un om oprit. Ești un om pregătit, iar Duhul Sfânt arată diferența dintre cele două abia atunci când pui ceva pe raft.
Nu îți cere nimeni astăzi să afli totul dintr-o dată. Vineri seara, între opt și zece, nu are nevoie de o chemare mare. Are nevoie de un lucru mic, real, cu mâinile: un scaun de reparat pentru cineva, un drum până la un om singur, un telefon dat unui băiat care se descurcă greu, o oră în care ții nota de jos ca să poată cânta alții deasupra ei.
Pune ceva pe raftul acela. Ai fost uns înainte să ai treabă, cum a fost uns Aaron în Levitic 8:12, tocmai ca să ai cu ce începe, iar Duhul Sfânt merge cu tine în treaba aceea.
Declare this over yourself
Rostește-le cu voce tare, cu palmele deschise. În Hristos ai temei să vorbești, fiindcă nu vorbești despre cât ai rezistat tu, ci despre untdelemnul turnat peste tine mai înainte de orice lucrare. Vorbește raftului și fricii, niciodată vreunui om, și lasă restul la El, care lucrează în felul Lui și la vremea Lui: nu voia mea, ci a Lui.
- Raft gol din șura mea, nu tu spui cine sunt eu acum. Cuvântul lui Dumnezeu spune că apa a fost prima mișcare și că după ea vin haina, untdelemnul și semnul, deci pe scândura aceasta se pune ceva. Vineri seara intru în șură cu ceva în mână.
- Frică de a fi doar un om care s-a oprit, ieși din curtea mea în Numele lui Isus. Am fost chemat afară din întuneric ca să vestesc faptele Celui ce m-a chemat, iar chemarea aceea are un pentru ce lipit de ea. Ureche, mână și picior, toate trei sunt însemnate pentru lucru.
- Doamne, Tu ai turnat untdelemnul pe capul lui Aaron înainte să i se ceară vreo lucrare. Pune semnul pe urechea mea, pe degetul mare al mâinii mele și pe cel al piciorului meu, și dă-le o treabă astăzi. Îmi țin palmele deschise, în Numele lui Isus, și ascult unde mă trimiți.
Levitic 8:23
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
