Costel avea cincisprezece ani și o cămașă albă care nu era a lui.
I-o dăduse vecina de la trei, pentru băiatul ei plecat în armată, și era prea largă în umeri. Ținea minte asta cel mai bine: umerii. Cum atârna cămașa pe el ca pe un umeraș, și cum și-a suflecat mânecile de două ori, și tot îi treceau de degete.
Erau unsprezece în ziua aceea. Se dusese pentru că se duceau toți. Prietenul lui cel mai bun se ducea, fata care îi plăcea se ducea, și în vara aceea toată lumea vorbea despre asta. Nu era rău. Nu era nici hotărât. Era un băiat de cincisprezece ani care mergea unde mergeau ceilalți.
Cineva îi spusese, cu o seară înainte, că după aceea se simte altfel. Că se simte ușor.
Costel s-a uitat înăuntrul lui toată ziua, cum te uiți într-un buzunar în care crezi că ai pus ceva. Pe drumul de întoarcere, cu părul ud lipit de frunte, mânca sandviciul din folie și verifica. Seara a verificat iar. A doua zi dimineața, la fel.
Nimic.
Aceleași gânduri. Aceeași cameră. Același băiat.
A pus cămașa pe umeraș, a dus-o înapoi la vecina de la trei, și cu asta s-a încheiat.
Are treizeci și cinci de ani acum. Conduce o dubă dimineața, iar seara e de tură la depozit. Nu a spus nimănui, niciodată, nici măcar nevestei, propoziția pe care o poartă de douăzeci de ani: pe mine nu a ținut.
Merge la biserică de Paște și de Crăciun și stă în spate, ca un om care are un act pe care nu vrea să îl arate nimănui, fiindcă i s-ar putea spune că nu este valabil.
Iar tu, dacă ai citit până aici, poate știi despre ce vorbesc.
Poate a ta nu a fost o vară. Poate a fost o seară la un cort, o mână ridicată, o rugăciune spusă după cineva, cuvânt cu cuvânt. Ai așteptat să se schimbe ceva și te-ai trezit a doua zi cu aceleași gânduri, în aceeași cameră. Și de atunci verifici. Nu spui nimănui, dar verifici, și te-ai obișnuit să crezi că pe alții a ținut și pe tine nu.
Nu apa a lucrat în ziua aceea
Vreau să pun degetul exact pe locul care doare, pentru că nu este acolo unde crezi.
Lucrul care te chinuie nu este apa. Este întrebarea dacă a mers. Iar întrebarea aceea, așa cum ai purtat-o, are înăuntrul ei o presupunere pe care nu ți-a spus-o nimeni cu voce tare: că ceea ce face lucrarea validă este ce ai simțit tu, cu ochii unui băiat de cincisprezece ani, într-o cămașă prea largă în umeri.
Nimeni de aici nu îți va spune că nu a mers pentru că nu ai crezut destul de tare la vârsta aceea. Ideea aceasta a rănit mai mulți oameni decât orice îndoială, și nu este a Scripturii. Un băiat de cincisprezece ani nu ține în mână lucrarea lui Dumnezeu, și nici nu i-a fost cerut vreodată să o țină.
Uită-te la ce se spune la Rusalii, când trei mii de oameni întreabă exact ce ai întrebat și tu în vara aceea.
Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt. Căci făgăduința este pentru voi și pentru copiii voștri și pentru toți cei de departe, câți îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.Faptele 2:38, 39
Ai primit o făgăduință, nu o senzație. Faptele 2:39 spune că făgăduința este pentru cei de departe, iar băiatul acela cu părul ud, pe bancheta din spate, era exact unul dintre cei de departe. Duhul Sfânt nu S-a apropiat de el în ziua aceea pentru că i s-a înmuiat inima la momentul potrivit, ci pentru că așa a spus Dumnezeu că face.
Și acum uită-te la ceva ce Pavel scrie despre trecerea prin apă, pentru că este singura propoziție de care ai nevoie astăzi.
El spune că am fost îngropați cu El și înviați împreună cu El prin credința în puterea lui Dumnezeu, Cel care L-a înviat din morți (Coloseni 2:12). Citește ce ține lucrarea în picioare acolo. Nu tăria credinței celui care intră. Puterea Celui care a înviat din morți.
Ai fost îngropat cu El și ai fost ridicat împreună cu El, iar Coloseni 2:12 spune limpede în ce stă lucrul acesta. Puterea aceea nu s-a micșorat pentru că un băiat verifica în buzunar și nu găsea nimic, iar Duhul Sfânt a fost martor la ce s-a lucrat în ziua aceea, chiar dacă nu a scris nimeni nimic pe hârtie.
Firul acesta este mult mai vechi decât vara aceea. Curge din Ezechiel, unde Dumnezeu spune ce va face El, la persoana întâi, de opt ori la rând.
Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri.Ezechiel 36:25
Ești curățat, și nu tu ai turnat apa aceea. În Ezechiel 36:25 subiectul fiecărei propoziții este El, iar Duhul Sfânt este Cel care duce mai departe ce a promis acolo, în oameni care nu au simțit nimic în ziua în care li s-a făcut.
Iar dacă te temi că lucrarea a rămas neterminată fiindcă tu nu ai continuat-o cum trebuie, ascultă cum sună Pavel către niște oameni care nici ei nu erau la înălțime: sunt încredințat că Acela care a început în voi lucrarea cea bună o va duce până la capăt (Filipeni 1:6). Lucrarea aceea este a Lui de la un capăt la altul, iar tu ești ținut înăuntrul ei și în anii în care nu te uiți la ea deloc, pentru că Duhul Sfânt este Cel care o duce mai departe și nu obosește.
Uite ce vreau să vezi, acolo pe banchetă, cu părul ud.
Nimeni nu te trimite astăzi să repari ceva. Astăzi nu ți se cere nici să găsești o amintire mai bună despre ziua aceea, nici să scoți din tine o emoție care să o valideze acum, la treizeci și cinci de ani.
Ești de partea cealaltă a apei aceleia, și nu sentimentul tău te-a dus acolo. Cuvântul spune că Dumnezeu este Cel care a lucrat, iar Duhul Sfânt este Cel care îți spune astăzi lucrul acesta înăuntru, în locul unde ai purtat douăzeci de ani propoziția pe care nu ai spus-o nimănui.
Iar dacă vrei să vorbești cu cineva despre ziua aceea, du propoziția asta la păstorul tău sau la oamenii din biserica ta și spune-o cu voce tare. Un lucru purtat douăzeci de ani în tăcere nu se cuvine dus mai departe singur. Casa lui Dumnezeu are oameni tocmai pentru asta.
Dar ascultă bine ce nu ți se cere: nu ți se cere să dovedești astăzi, cu simțirile tale, ceva ce a fost lucrat de Altcineva.
Cămașa a fost dusă înapoi vecinei de la trei. Ce s-a lucrat în ziua aceea nu a fost dus înapoi nimănui.
Declare this over yourself
Rostește-le cu voce tare, cu mâinile sub apă. În Hristos ai temei să vorbești, pentru că lucrarea aceasta este a Lui și autoritatea Lui o ține, nu memoria ta despre o vară. Vorbește îndoielii și fricii, niciodată unui om din casa ta. Iar cum și când ți se face limpede, las rezultatul în seama Lui: nu voia mea, ci a Lui. Duhul Sfânt este Cel care face vie astăzi făgăduința din Faptele 2:39.
- Cămașă albă împrumutată, tu nu ești măsura a ceea ce s-a lucrat în ziua aceea. Cuvântul lui Dumnezeu spune că am fost îngropat cu El și ridicat împreună cu El prin puterea Celui care L-a înviat din morți, deci lucrarea a stat pe puterea Lui, nu pe umerii unui băiat de cincisprezece ani. Am trecut dincolo, și apa a curs peste mâini care nu lucrau.
- Gând că pe mine nu a ținut, ieși din pieptul meu în Numele lui Isus. Făgăduința aceea a fost rostită pentru cei de departe, și eu eram exact unul dintre cei de departe. Nu mai verific în buzunar, pentru că nu eu am pus acolo ce s-a pus.
- Hristoase, Tu ai lucrat în ziua aceea fără să ceri voie ochilor mei, și lucrarea a ținut douăzeci de ani în care eu nu am văzut nimic. Duhul Tău îmi spune astăzi ce este scris, și îl aud. Stau de partea cealaltă a apei aceleia, în Numele lui Isus.
Faptele 2:38
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
