Este unsprezece fără zece seara și stai la chiuvetă cu apa curgând peste o farfurie pe care ai spălat-o deja.
Pe masă, în spatele tău, este un pliant. Are colțul îndoit. L-ai luat acum trei săptămâni de la biroul acela cu scaune albastre, și de atunci se mută prin bucătărie: de pe masă pe pervaz, de pe pervaz sub factura de gaz, de sub factură înapoi pe masă.
Pe pliant scrie numele unui cămin.
Nu îl citești. L-ai citit tot în prima seară. Îl muți.
Și de trei săptămâni ceri același lucru, la aceeași chiuvetă, cam la aceeași oră: Doamne, spune-mi ce să fac.
Nu ceri să fie ușor. Ai cerut lucruri grele înainte și le-ai făcut. Ceri să știi. Un cuvânt. O propoziție. Ceva atât de limpede încât să nu îl poți confunda cu propria ta oboseală.
Ai făcut și ce se face în astfel de cazuri. Ai deschis Biblia la întâmplare de două ori. Prima dată ai nimerit la genealogii. A doua oară la o listă de cetăți, și ai închis-o repede, ca și cum te-ar fi prins cineva trișând.
Ai cerut un semn. Ai spus în gând că, dacă sună sora ta în seara asta, înseamnă că da.
Sora ta nu a sunat.
Și acum stai cu apa curgând și cu gândul acela care s-a strecurat înăuntru încet, prin luna a doua, și de atunci nu mai iese: poate că nu mă conduce nimeni. Poate că alții aud și eu nu. Poate că este ceva la mine.
Închizi robinetul. Ștergi mâinile. Muți pliantul de pe masă pe pervaz.
Și te duci la culcare într-o casă foarte tăcută.
Glasul vine din spate, nu din față
Vreau să încep cu un cuvânt, fiindcă de la el pornește toată neînțelegerea.
Cuvântul pe care noi îl traducem lege înseamnă, în limba în care a fost scris, învățătură. Instruire. Ce face un părinte cu un copil care nu știe încă. Nu un dosar de acuzare. Un fel de a arăta.
Și mai este ceva, mai important: instruirea aceasta a fost dată unui popor care ieșise deja. Întâi i-a scos afară, apoi i-a învățat. Nu au ieșit pentru că au învățat bine. Au fost învățați pentru că erau deja afară.
Nu am să hotărăsc eu aici ce anume ține astăzi și ce nu ține, și nici nu este treaba mea. Oamenii se ceartă despre asta de foarte multă vreme și nu am de gând să te bag în cearta lor. Am altceva de spus, și este despre felul în care sună un Tată atunci când învață.
Și urechile tale vor auzi în urma ta un cuvânt care va zice: Aceasta este calea, mergeți pe ea! când veți voi să vă abateți la dreapta sau la stânga.Isaia 30:21
Uită-te unde stă glasul. În urma ta.
Nu în față, cu o hartă. În spate, ca un părinte care merge la doi pași în urma copilului care învață să meargă pe stradă, și care nu spune nimic cât timp copilul merge drept.
De aceea nu ai auzit nimic la chiuvetă. Nu pentru că nu ai fost auzit. Pentru că un glas care îndreaptă direcția vorbește atunci când te abați, nu înainte de a porni.
Ai primit un glas în spatele tău, și el nu tace pentru că ești obosit. Isaia 30:21 spune că urechile tale vor auzi în urma ta un cuvânt care arată calea, iar Duhul Sfânt este Cel care rostește cuvântul acela în tine la momentul în care are rost, nu cu trei săptămâni înainte.
Și încă ceva despre felul în care se aude.
Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele Mă urmează.Ioan 10:27
Isus nu spune că oile Lui aud tare. Spune că aud. Cunoașterea merge în amândouă direcțiile și ea este mai veche decât urechea lor.
Ești o oaie care aude, și lucrul acesta nu depinde de cât de bine te-ai rugat astă-seară. Ioan 10:27 pune cunoașterea Lui înaintea auzului tău, iar Duhul Sfânt este Cel care face ca glasul acela să fie deosebit de vocea fricii, care vorbește și ea mult, mai ales după unsprezece.
Vreau acum să numesc ceva ce mulți oameni credincioși nu îndrăznesc să spună: de foarte multe ori nu primim un glas mare pentru că nu avem nevoie de unul.
Eu te voi învăța și îți voi arăta calea pe care trebuie să mergi; te voi sfătui, și voi avea privirea îndreptată asupra ta.Psalmul 32:8
Privirea îndreptată asupra ta. Așa se conduce un om pe care Îl cunoști bine. Cu ochiul, nu cu strigătul.
Ți-a fost dat un Învățător care Se uită la tine, nu unul care așteaptă să greșești ca să aibă ce corecta. Psalmul 32:8 este o făgăduință limpede, iar Duhul Sfânt este Cel care o duce mai departe, aducându-ți aminte ce ai citit acum șase luni exact în seara în care ai nevoie de asta.
Și cine face aducerea aminte?
Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.Ioan 14:26
Două lucruri, în ordinea aceasta: învață și aduce aminte. Aducerea aminte are nevoie de ceva pus înăuntru mai devreme. De aceea cartea rămâne deschisă pe masă, chiar și în zilele în care nu apuci să citești din ea.
Ai primit un Mângâietor care învață și care aduce aminte, și nu ți-a fost dat pentru zilele bune. Ioan 14:26 spune limpede că Tatăl L-a trimis ca să învețe și să amintească, iar Duhul Sfânt face lucrul acesta cel mai des nu cu tunet, ci cu un gând curat la ora zece dimineața, când torni ceaiul.
Deschide cartea și las-o deschisă pe masă.
Nu îți cer să o citești acum. Poate nu ai putere astă-seară, și nu este nimic rușinos în asta. Deschide-o la orice pagină și las-o acolo, cu fața în sus, sub lumina din bucătărie.
Iar despre pliantul de pe pervaz vreau să spun un lucru limpede, ca să nu rămână neclar: nu îți spun eu ce să faci cu el, și nici Dumnezeu nu îți cere să ghicești. Vorbește cu medicul. Vorbește cu sora ta. Fă ce se face: întreabă, informează-te, cântărește. Nimic din toate acestea nu este lipsă de credință, ci este exact felul în care umblă un om cu mintea întreagă, iar Cel care conduce conduce oameni care merg.
Ești condus chiar acum, în bucătăria aceasta, cu apa curgând. Este scris în Isaia 30:21 că urechile tale aud în urma ta un cuvânt care arată calea, iar Duhul Sfânt este Cel care îl rostește atunci când te abați, nu cu trei săptămâni înainte, fiindcă un Tată nu strigă la un copil care merge drept.
Tăcerea aceea nu a fost o notă proastă. A fost un părinte care merge la doi pași în urma ta și care nu are, deocamdată, nimic de îndreptat.
Declare this over yourself
Nu rostești cuvintele acestea ca să smulgi un răspuns. Le rostești pentru că ești în Hristos, iar călăuzirea aceasta ți-a fost dată, nu ți-a fost vândută. Autoritatea Lui stă sub ele, nu limpezimea ta de astă-seară, iar Duhul Sfânt este Cel care duce mai departe ce a promis Dumnezeu în Isaia 30:21. Când vorbește și cum vorbește rămâne al Lui, în felul Lui și la vremea Lui, și las rezultatul în seama Lui.
- Tăcere din bucătărie, tu nu mai ești dovada că nu sunt condus, fiindcă un Tată nu strigă la un copil care merge drept. Cuvântul lui Dumnezeu spune că urechile mele aud în urma mea un cuvânt care arată calea, așa că las cartea deschisă pe masă și merg.
- Gând că este ceva la mine, tu nu ești glasul Păstorului meu și nu mai vorbești tu ultimul în casa aceasta. Oile Lui aud glasul Lui, iar El le cunoaște înainte ca ele să audă ceva. Ascult din mers, nu din loc.
- Doamne, Tu mergi la doi pași în urma mea și vorbești când mă abat, nu înainte de a porni. Îți mulțumesc că nu mi-ai dat o hartă, ci Te-ai dat pe Tine. Fac primul pas astăzi, în Numele lui Isus, și ascult din spate.
Isaia 30:21
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
