Coala este prinsă cu patru pioneze deasupra mesei de teme, și are trei rânduri, unul pentru fiecare copil.
Ana o desenase duminică seara cu markerul care scârțâie, cu rigla, cu titluri frumoase. Spune adevărul. Ajută la masă fără să fii rugat. Roagă-te seara. Iar de la magazin cumpărase o folie întreagă de steluțe aurii autocolante, dintre acelea care se dezlipesc greu și miros a lipici când le atingi.
Ideea nu era rea. Ideea era chiar bună. Ana voia ca ei să crească știind că Dumnezeu este real și că viața cu El are o formă, și nu voia să învețe asta la douăzeci și doi de ani, cum a învățat ea, pe apucate.
Joi seara, Andrei, care are opt ani, se ridică pe genunchi pe scaun ca să lipească o steluță în rândul lui. O apasă cu degetul mare de trei ori, cum face el, ca să fie sigur.
Pe urmă se întoarce spre ea, absolut liniștit, și întreabă.
Și ție cine îți pune steluțe?
Ana râde. Spune ceva despre faptul că mamele nu au nevoie de steluțe. Îl trimite să se spele pe dinți. Strânge creioanele, pune caietele în ghiozdane, stinge lumina mare și lasă lampa mică de la bucătărie aprinsă, ca de fiecare dată.
Și pe urmă stă la chiuvetă cu apa curgând peste o farfurie deja clătită, și întrebarea nu pleacă.
Pentru că răspunsul adevărat este că nimeni nu i-a pus niciodată.
Ana îi învață de patru ani ce are de făcut un copil bun pentru Dumnezeu. Îi învață să spună adevărul, să împartă, să se roage, să nu ia ce nu este al lor. Sunt lucruri bune. Sunt lucruri adevărate. Dar dacă cineva ar opri-o acum, în bucătărie, cu apa curgând, și ar întreba-o ce a făcut Dumnezeu pentru ea, deja, înainte de orice steluță, ar spune trei propoziții învățate și s-ar opri.
Nu pentru că nu crede. Crede de multă vreme.
Pentru că nimeni nu a așezat-o niciodată jos ca să îi arate.
Și dacă tu ai ajuns până aici, poate nu ai o coală cu steluțe pe perete. Poate ai o listă în cap. Poate ai crescut într-o casă unde s-a vorbit mult despre ce trebuie și foarte puțin despre ce s-a dat, sau într-una în care nu s-a vorbit deloc și tu ai umplut singur golul cu reguli, fiindcă regulile sunt mai ușor de ținut în mână decât un dar.
Așa că hai să facem acum lucrul pe care nu ți l-a făcut nimeni.
Nu îți cer nimic în mesajul acesta. Nu la sfârșit, nu între rânduri, nicăieri. Vreau doar să stai jos și să te uiți la ceva ce s-a terminat înainte să te naști tu.
În noaptea aceea, altcineva a însemnat ușa
Începem cu o noapte din Egipt, pentru că acolo se vede cel mai limpede, și pentru că mecanismul din noaptea aceea este mecanismul întreg.
Poporul era în robie. În noaptea de dinaintea ieșirii, fiecărei case i s-a spus același lucru: luați un miel fără cusur, junghiați-l, și puneți din sângele lui pe cei doi stâlpi ai ușii și pe pragul de sus. Și pe urmă intrați în casă și rămâneți înăuntru.
Ascultă ce a spus Dumnezeu că va căuta.
Sângele va fi semnul vostru pe casele în care veți fi. Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi, și urgia nu vă va nimici atunci când voi lovi țara Egiptului.Exodul 12:13
Nu a spus: când voi vedea cum s-a purtat familia aceea. Nu a spus: când voi vedea cine s-a rugat cel mai frumos în casa aceea. A spus: când voi vedea sângele.
Copiii din casele acelea nu au făcut nimic în noaptea aceea. Dormeau. Erau înăuntru pentru că altcineva făcuse lucrul care trebuia făcut și îl făcuse la ușă, unde se vedea. Siguranța lor nu a stat pe purtarea lor. A stat pe miel.
Stai o clipă aici, pentru că exact aici se rupe firul în majoritatea caselor creștine.
Ai fost pus înăuntru pe temeiul altcuiva, nu al tău. În 1 Corinteni 5:7 este scris limpede că Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit pentru noi, iar Duhul Sfânt este Cel care aduce vestea aceasta din noaptea aceea până la chiuveta ta, altfel ar rămâne istorie frumoasă a altui popor.
Mielul acela avea o singură condiție: să fie fără cusur. Nu casa. Mielul. Iar Ioan, când L-a văzut pe Isus venind spre el, a spus un singur lucru, și nu a spus „iată învățătorul”. A spus: iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.
Deci Paștele acela era o repetiție, și repetiția arăta înainte, spre o singură zi.
Pe urmă vine ziua aceea, și pe cruce Isus nu a spus „acum încercați și voi”. A spus: s-a sfârșit. Este un cuvânt de negustor și de constructor, cuvântul care se scria pe o datorie plătită până la ultimul bănuț.
Și ca să nu rămână nimeni cu impresia că a fost doar o moarte frumoasă, a treia zi femeile au venit la mormânt cu miresmele pregătite și piatra era dată la o parte, iar înăuntru nu era nimeni. Nu este aici, ci a înviat, le-au spus cei doi. Mormântul gol nu este un simbol. Este dovada că plata a fost primită.
Ai primit un lucru încheiat, nu un lucru început. Romani 4:25 spune că El a fost dat pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră, iar Duhul Lui este Cel care așază adevărul acesta în tine ca pe o certitudine, nu ca pe o informație.
Și acum partea care schimbă bucătăria.
La Iordan, înainte ca Isus să fi făcut o singură minune, înainte de orice ucenic și de orice predică, s-a auzit un glas din cer: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea. Verdictul Tatălui asupra Fiului Său a fost rostit înainte de lucrare, nu după ea.
Iar Cuvântul spune că cine este în Hristos are parte de ce este al Lui. Verdictul acela este verdictul rostit acum peste tine, iar Duhul Sfânt este Cel prin care Îi spui Tatălui „Tată”, fiindcă El mărturisește împreună cu duhul tău că ești copilul lui Dumnezeu, așa cum este scris în Romani 8:15 și 16.
Nimeni nu îți pune steluțe. Ți s-a spus deja propoziția pe care copiii de pe coala aceea o așteaptă toată săptămâna, și ți s-a spus înainte de coală.
Uite ce vreau să vezi, acolo, cu apa curgând peste o farfurie curată.
Nu ți se cere astăzi o listă mai bună. Nu ți se cere nici măcar să fii un părinte mai bun, fiindcă a desena o coală cu steluțe la unsprezece noaptea este dragoste, oricum ar privi-o cineva.
Ți se cere un singur lucru, și acela nu este un efort: întinde mâinile.
Ești înăuntru, și ușa ta a fost însemnată. Nu de tine, și nu în seara aceasta. A fost însemnată de un Miel fără cusur, iar Dumnezeu a spus în Exodul 12:13 că atunci când vede sângele trece pe lângă casă, iar Duhul Sfânt este Cel care ține făgăduința aceasta vie deasupra ușii tale în timp ce citești.
Iar copiii tăi au nevoie de asta mai mult decât de coală. Un copil care crește văzând un părinte care primește va ști unde se duce la treizeci de ani, într-o noapte în care nu are nimic bun de arătat. Un copil care crește văzând doar un părinte care se străduiește va ști doar să se străduiască mai tare.
Steluțele pot rămâne pe perete. Sunt bune. Doar că nu ele te țin înăuntru, și de astăzi știi asta.
Declare this over yourself
Rostește-le tare, cu palmele deschise. Ai temei să vorbești, pentru că locul acesta ți-a fost dat, nu l-ai cumpărat, așa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu în Exodul 12:13, iar Duhul Sfânt este Cel care ține deschisă ușa aceea, nu strădania ta. Vorbește fricii și golului, niciodată unui om din casa ta, și lasă restul la El, care lucrează în felul Lui și la vremea Lui: nu voia mea, ci a Lui.
- Coală cu steluțe de deasupra mesei, tu nu ești ușa mea spre Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu spune că Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit pentru noi, și că atunci când El vede sângele trece pe lângă casa aceasta. Stau înăuntru astăzi, cu palmele goale și deschise.
- Frică de a nu fi primit nimic, ieși din casa mea în Numele lui Isus. I-am învățat pe copii ce au de făcut și nu am știut că ce a spus Tatăl despre Fiul Său se spune și despre mine. Îl primesc astăzi, cu mâinile goale.
- Mielule, Tu Te-ai dat pentru mine și mormântul este gol. Îți mulțumesc că nu mi s-a cerut să plătesc ce ai plătit Tu. Astăzi Îți întind mâinile și primesc, în Numele lui Isus.
Exodul 12:13
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
