Calendarul stă pe ușa frigiderului, prins cu un magnet de la o vulcanizare, și are exact două culori.
Albastru sunt turele lui Nelu. Roșu sunt turele nevestei lui, care lucrează la spital, douăsprezece ore, cu o zi liberă între ele care nu cade niciodată în aceeași zi cu a lui.
Atât. Nu mai este nimic scris acolo.
Nelu are patruzeci și nouă de ani și, din septembrie, s-a apucat de un obicei pe care nu l-a spus nimănui. Când vine luna nouă, se oprește în fața frigiderului cu cana în mână și caută pătrate albe. Nu unul. Trei, unul lângă altul.
Nu a găsit niciodată trei.
De unsprezece ani nu a găsit trei. A găsit două, în aprilie acum patru ani, și a ținut minte asta ca pe un lucru bun care i s-a întâmplat.
Așa că atunci când aude vorbindu-se despre sărbători, despre praznice, despre vremuri rânduite, despre zile puse deoparte pentru Dumnezeu, Nelu simte ceva foarte precis în stomac, și nu este bucurie.
Este senzația aceea de la dispecerat, când sună telefonul într-o duminică și o voce spune: mai avem nevoie de un om.
Sărbătorile, pentru el, sunt încă o tură pe care cineva se așteaptă să o acopere. Încă un pătrat care ar trebui colorat. Și cum el nu are cu ce să îl coloreze, se uită în altă parte și își vede de treabă, cu un fel de rușine liniștită pe care nu o poate explica nimănui.
Iar dacă tu ai stat vreodată în fața unui calendar plin de zilele altora, știi despre ce vorbesc.
Poate ai auzit predici despre sărbători și te-ai simțit ca un om care ascultă cum se povestește o nuntă la care nu a fost chemat. Poate ți-a spus cineva, cu blândețe, că ar trebui să îți faci timp. Și ai zâmbit, fiindcă nu ai ce să răspunzi la asta, și ai plecat acasă cu senzația veche: că anul tău nu are nimic al Lui în el și nici nu prea are de unde.
Vremurile Lui rânduite nu sunt ture de acoperit
Vreau să începem cu cine vorbește, pentru că lucrul acesta schimbă tot ce urmează.
În Levitic, când se deschide capitolul cu sărbătorile, prima propoziție nu este o listă de obligații. Este o revendicare.
Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Sărbătorile Domnului, pe care le veți vesti ca adunări sfinte, acestea sunt sărbătorile Mele.Levitic 23:2
Acestea sunt sărbătorile Mele. Nu ale voastre. Nu ale calendarului. Nu ale bisericii din capătul străzii. Cuvântul folosit acolo înseamnă o întâlnire hotărâtă dinainte, un loc și o oră stabilite de cineva care are dreptul să le stabilească, iar Cel care le-a stabilit nu a întrebat pe nimeni dacă are zile libere.
Ești invitat la ele, nu programat în ele. Levitic 23:2 spune că sărbătorile acelea sunt ale Lui, iar dacă sunt ale Lui, atunci El este Cel care poftește, iar Duhul Sfânt este Cel care duce astăzi invitația aceasta până în bucătăria ta, în fața frigiderului.
Și acum uită-te la ce se spune despre ele, pentru că este ultimul lucru la care se așteaptă un om obosit.
Șapte zile să ții sărbătoare Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care îl va alege Domnul [...] și vei fi cu totul vesel.Deuteronom 16:15
Vei fi cu totul vesel. Asta este ținta. Nu prezența bifată, nu efortul, nu rezistența. Veselia. Dumnezeu a așezat în anul poporului Său zile a căror întreagă rațiune de a fi era ca oamenii să fie bucuroși în ele, și a spus-o cu voce tare ca nimeni să nu se înșele asupra tonului.
Bucuria aceea este a ta și nu ți-a fost pusă în cârcă ca o sarcină. Deuteronom 16:15 vorbește despre veselie, nu despre datorie, iar Duhul Sfânt este Cel care aduce bucuria aceea într-un om, nu programul lui.
Iar versetul care urmează, cel de care se sperie toată lumea, are înăuntrul lui un amănunt pe care merită să îl vezi.
De trei ori pe an, toți bărbații tăi să se înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care îl va alege El: la Sărbătoarea Azimelor, la Sărbătoarea Săptămânilor și la Sărbătoarea Corturilor.Deuteronom 16:16
Înaintea Domnului. Nu în fața unui registru de prezență. Un om nu se înfățișa acolo ca să raporteze, ci ca să fie văzut de Cineva care voia să îl vadă.
Ai fost poftit înaintea Lui, nu convocat la raport. Deuteronom 16:16 pune întâlnirea aceasta la locul pe care îl alege El, adică într-un loc pregătit dinainte de gazdă, iar Duhul Sfânt este Cel care îți spune astăzi că ești așteptat acolo, nu verificat.
Acum, partea în care nu am ce să îți spun, și nici nu am dreptul.
Nu voi hotărî eu aici care dintre zilele acelea se țin astăzi, cum și de către cine. Nu asta face pagina aceasta. Oameni credincioși stau de secole de părți diferite ale acestei discuții, și nimeni de aici nu îți va spune că rămâi pe dinafară pentru că nu ții una sau alta. Pavel, care avea multe de spus despre orice, a spus exact asta.
Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o sărbătoare, la o lună nouă sau la o zi de odihnă. Acestea sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.Coloseni 2:16, 17
Uită-te la cuvântul umbră, pentru că el ține tot. O umbră nu este o minciună. Este dovada că undeva există ceva real care o aruncă. Sărbătorile acelea repetă, an de an, ceva ce vine.
Lucrul spre care arată ele este al tău. Coloseni 2:17 spune că trupul, adică realitatea însăși, este al lui Hristos, iar Duhul Sfânt este arvuna, adică partea dinainte a moștenirii, pusă în tine ca dovadă că ce repetă umbra nu este o poveste frumoasă (Efeseni 1:14).
Deci anul tău nu are nevoie de trei pătrate albe ca să aibă ceva înainte.
Uite ce vreau să vezi, acolo, cu cana în mână, în fața frigiderului.
Nu ți se cere astăzi să acoperi nimic. Nu ți se cere să scoți din program zile pe care nu le ai, nici să promiți cuiva prezența ta undeva. Nimeni nu ține evidența pătratelor tale albe.
Ești așteptat la o masă pe care nu tu o pui. Cuvântul spune că vremurile acelea sunt ale Lui și că locul întâlnirii îl alege El, iar Duhul Sfânt este Cel care ține invitația deschisă, în felul Lui și la vremea Lui, indiferent cum arată luna care vine.
Iar dacă din tot ce ai citit rămâi cu un singur lucru, rămâi cu acesta: Dumnezeul căruia I te rogi este un Dumnezeu care fixează date și le ține. A ținut fiecare întâlnire pe care a rânduit-o vreodată, la ziua ei. Ce repetă sărbătorile Lui de mii de ani vine, și nimeni nu îți va spune aici o zi și o oră, fiindcă acelea sunt ale Tatălui.
Dar un om care știe că vine ceva merge altfel prin luna noiembrie.
Declare this over yourself
Rostește-le cu voce tare, cu mâna pe calendar. În Hristos ai temei să vorbești, pentru că locul acesta la masă este al tău și ți-a fost dat, nu cerut de la tine. Levitic 23:2 spune al cui sunt zilele acelea. Vorbește rușinii și fricii, niciodată unui om din casa ta. Iar când și cum se împlinește tot ce repetă ele, El hotărăște, la vremea Lui: nu voia mea, ci a Lui. Duhul Sfânt este Cel care duce mai departe ce a promis Dumnezeu.
- Calendar cu două culori, tu nu ești harta vieții mele. Cuvântul lui Dumnezeu spune că sărbătorile acelea sunt ale Domnului și că locul întâlnirii îl alege El, deci anul meu are ceva al Lui în el chiar dacă nu are trei pătrate albe. Am scris o dată cu a treia culoare, și rămâne acolo.
- Frică de a fi omul care nu vine niciodată, ieși din bucătăria mea în Numele lui Isus. Sunt poftit înaintea Lui, nu convocat la raport, și veselia este ținta, nu prezența bifată. Merg altfel prin luna care vine.
- Isuse, Tu ești trupul pe care sărbătorile acelea l-au repetat ca o umbră, an după an, așa cum este scris. Duhul Tău este arvuna pusă în mine, și de aceea privesc înainte cu bucurie, nu cu vinovăție. Aștept ziua aceea în Numele Tău, și o aștept vesel.
Deuteronom 16:16
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
