În casa lui Gheorghe este o cameră în care nu a dormit nimeni niciodată.
Este camera dinspre drum, cea cu două ferestre. A terminat-o în nouăzeci și patru, odată cu acoperișul. Are pat cu tăblie, are dulap, are un covor pe care nu a călcat aproape nimeni, și are mereu așternutul cel bun pus, întins fără o cută, cu perna bătută la colțuri.
De două ori pe an, la Paște și la Sfânta Maria, nevastă-sa spală perdelele din camera aceea și le calcă. Gheorghe dă cu ceară pe dușumea, o dată pe an, în octombrie, și pune naftalină în dulap. Apoi închide ușa.
Miroase a lemn curat și a naftalină. Așa miroase de treizeci de ani.
Iar omul acesta trăiește la fel ca odaia lui.
Nu a băut. Nici la nunți, nici la înmormântări, nici la necaz. Nu a înjurat, nici măcar când i-a călcat vaca în arătură. Nu a luat nimic care nu era al lui, nicio brazdă, niciun ceas din vremea altui om. Nu s-a uitat unde nu trebuie. Nu a lipsit duminica de la biserică în treizeci de ani, cu excepția celor două săptămâni în care a avut pneumonie, și de acelea îi pare rău și acum.
Dacă îl întrebi de ce, îți răspunde imediat, cu un fel de mândrie liniștită: fiindcă așa se cuvine, fiindcă un om trebuie să se păstreze curat.
Iar dacă îl întrebi pentru ce, se face liniște.
Nu se supără. Nu se apără. Se uită în altă parte, cam prin dreptul ușii, și după o vreme spune că nu s-a gândit niciodată așa la lucrurile astea, și schimbă vorba, și te întreabă de recoltă.
Are șaizeci și doi de ani. A ținut o cameră gata pentru un oaspete care nu a fost niciodată chemat, și a ținut un om gata pentru o treabă pe care nimeni nu i-a spus-o.
Uneori, seara, intră acolo, se așază pe marginea patului cu haina de lucru pe el, cu grijă să nu strice așternutul, și stă câteva minute pe întuneric.
Apoi iese, închide ușa, și se duce la culcare în cealaltă cameră.
Curat nu a fost niciodată capătul drumului
Vreau să spun de la început că nimic din ce ai ținut nu a fost degeaba.
Treizeci de ani în care un om nu a luat brazda nimănui și nu s-a uitat unde nu trebuie sunt treizeci de ani reali, și Dumnezeu nu se uită la ei cu plictiseală. Nu am venit să îți dărâm curățenia. Am venit să deschid o ușă în ea.
Uite ce nu ți-a spus nimeni, și este scris negru pe alb.
În 2 Timotei 2 se vorbește despre o casă mare, în care sunt vase de aur și de argint, dar și de lemn și de lut, unele pentru cinste și altele pentru lucruri de rând. Și apoi vine rândul care contează pentru tine.
Deci dacă cineva se curăță de acestea, va fi un vas de cinste, sfințit, folositor stăpânului casei, pregătit pentru orice lucrare bună.2 Timotei 2:21
Citește ultimele două cuvinte de trei ori. Folositor. Pregătit.
Nu scrie "păstrat". Nu scrie "ținut în dulap cu naftalină". Un vas de cinste, în casa aceea, nu stă pe raftul de sus ca să fie admirat de la ușă. Un vas de cinste este vasul pe care stăpânul casei îl ia în mână când vine cineva la masă.
Ai fost pus deoparte pentru ceva, nu numai de la ceva. În 2 Timotei 2:21 este scris limpede că sfințirea are un capăt anume, și capătul acela este să fii folositor stăpânului casei și gata pentru orice lucrare bună, iar Duhul Sfânt este Cel care așază în tine nu doar frâna, ci și direcția.
Acum uită-te cum se făcea lucrul acesta la început, fiindcă ordinea este toată învățătura.
În Levitic 8, când au fost puși deoparte preoții, nu s-a oprit nimic la spălare. Au fost spălați cu apă, apoi îmbrăcați, apoi unși cu untdelemn, iar la urmă li s-a pus sânge pe vârful urechii drepte, pe degetul mare de la mâna dreaptă și pe degetul mare de la piciorul drept.
Ureche, mână, picior.
Ce aude omul, ce face omul cu mâinile, unde umblă omul. Toate trei sunt lucruri care se folosesc. Niciunul nu este un lucru care se păstrează.
Ești un vas de cinste, iar un vas de cinste ajunge pe masă. În Levitic 8:23 este scris că sângele a fost pus pe ureche, pe degetul mare de la mână și pe cel de la picior, adică exact pe părțile cu care un om ascultă, lucrează și merge, iar Duhul Sfânt nu a uns niciodată o ureche ca să stea închisă.
Și mai vreau să scot o teamă din camera aceea, pentru că bănuiesc că este acolo.
Un om care s-a ferit treizeci de ani ajunge, pe la șaizeci, să se întrebe în tăcere dacă nu cumva a fost păstrat pentru că nu era bun de nimic. Nimeni nu spune propoziția asta cu voce tare. Se stă pe marginea patului, pe întuneric, câteva minute, și pe urmă se închide ușa.
Ai primit o inimă nouă și un duh nou, și nu ți-au fost date ca să le păzești în dulap. În Ezechiel 36:26 și 27 Dumnezeu spune că ne dă o inimă nouă, că pune un duh nou în noi și că pune Duhul Lui înăuntru, ca să ne facă să umblăm. Duhul Lui nu este un lacăt. Este ce te scoate în drum.
Gândul că nu ai fost bun de nimic nu are niciun drept să stea în camera aceea. Cuvântul lui Dumnezeu spune că un vas curățit este pregătit pentru orice lucrare bună, iar Duhul Sfânt este Cel care alege lucrarea și care o pune în mâna vasului la vremea potrivită.
Uite ce vreau să vezi, acolo, pe marginea patului din camera dinspre drum.
Nu ai greșit ținând. Ai greșit numai crezând că ținutul era tot. Un om care se păstrează curat și nu află niciodată pentru ce ajunge, pe la o vârstă, să creadă despre sine că este o odaie frumoasă și goală, iar Dumnezeu nu a gândit niciodată așa despre tine.
Nu ești ținut în rezervă. Ești ținut la îndemână, fiindcă așa spune Cuvântul lui Dumnezeu despre un vas curățit, că este folositor stăpânului casei, iar Duhul Sfânt este Cel care îl ia de pe raft atunci când vine cineva la ușă.
Iar lucrarea pentru care ai fost pregătit nu trebuie inventată de tine în seara asta, cu creionul, ca o listă. Nu așa se dă. Stăpânul casei ia vasul de pe raft când vine cineva la ușă, iar treaba vasului este să fie curat și la vedere, nu să ghicească cina.
Chiar acum, în timp ce citești, ești pregătit pentru orice lucrare bună. În 2 Timotei 2:21 este scris exact așa, cu cuvântul "pregătit" pus la trecut, ca despre un lucru încheiat, iar Duhul Sfânt nu așteaptă să te faci mai bun ca să te folosească. Așteaptă o ușă deschisă.
Deschide camera. La propriu, dacă poți. Dă perdeaua la o parte, deschide fereastra, lasă ușa dată de perete, și cheamă pe cineva la masă duminica aceasta.
Un vas nu se strică folosindu-se. Se strică stând.
Declare this over yourself
Rostește-le cu voce tare, cu palmele deschise. Lucrarea aceasta ți-a fost dată, nu ai fost lăsat să ți-o cauți singur, și Cuvântul lui Dumnezeu spune că un vas curățit este folositor stăpânului casei, iar Duhul Sfânt este Cel care te face să umbli în ea. Vorbește tăcerii și gândului care te-a ținut în ușă, niciodată unui om din casa ta, și lasă restul la El, care hotărăște în felul Lui și la vremea Lui.
- Cameră dinspre drum, tu nu ești o odaie de păstrat. Cuvântul lui Dumnezeu spune că vasul curățit este folositor stăpânului casei și pregătit pentru orice lucrare bună, deci curățenia din tine nu a fost niciodată capătul drumului. Ușa ta stă deschisă de astăzi.
- Minciună că nu am fost bun de nimic, taci acum, în Numele lui Isus. Am fost pus deoparte pentru El, nu pus la păstrare, și sângele a fost pus pe ureche, pe mână și pe picior, care sunt lucruri de folosit. Sunt la îndemâna Lui, nu în rezervă.
- Stăpâne, Tu Îți alegi vasul și Tu îi dai lucrul de făcut. Îmi țin palmele deschise și nu îmi mai scriu eu singur lista. Deschid camera și pun masa pentru cine trimiți Tu.
2 Timotei 2:21
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
