Cutia este de carton, de la o pereche de cizme, și stă sub pat, în partea dinspre perete.
Ca să o scoți trebuie să te lași în genunchi și să dai la o parte două pungi cu cearșafuri. Nu o scoți des. De vreo două ori pe an, și niciodată dinadins.
În ea sunt: un dosar de plastic verde, o scrisoare, un bilet de tren nefolosit, și o insignă cu numele tău scris greșit.
Dosarul verde are foile de la școala postliceală. Ai terminat doi ani din trei. Al treilea a început în septembrie, și în octombrie mama ta a căzut în baie.
Scrisoarea este de la un spital dintr-un alt oraș. Te chemau. Scria acolo o dată, o oră, și un nume de om care te aștepta.
Biletul de tren este pentru dimineața aceea. Nu l-ai anulat. L-ai pus în cutie.
Insigna are numele tău scris cu doi de i în loc de unul, și ai râs când ai primit-o, și ai spus că o schimbi la o săptămână după ce începi.
Asta a fost acum unsprezece ani.
De atunci ai făcut alte lucruri. Ai învățat să ridici un om de optzeci de kilograme fără să îți rupi spatele. Știi cum se schimbă un cearșaf cu omul în pat. Știi ce înseamnă o respirație care sună altfel la trei noaptea, și când se sună la ambulanță și când nu. Nicio școală nu ți-a dat hârtie pentru nimic din toate acestea.
Iar când te întreabă cineva, la o nuntă, cu ce te ocupi, spui că stai acasă cu mama.
Și după ce spui asta se face o pauză mică, de o secundă, în care omul caută ce să răspundă. Pauza aceea o duci acasă cu tine.
Noaptea, uneori, se deschide singură cutia aceea în capul tău. Nu te gândești la spital. Te gândești la omul care ar fi fost acum șef de tură undeva, care ar fi avut un apartament mic al lui, care ar fi știut cum arată o dimineață în care nu se trezește nimeni de trei ori pe noapte.
Îl jelești. Nu ai spus asta niciodată cu voce tare, pentru că sună urât și pentru că mama ta aude prin perete.
Dar îl jelești, și el nici măcar nu a existat vreodată.
Pus deoparte nu înseamnă pus pe pauză
Vreau să încep cu jalea, nu cu mângâierea, pentru că mângâierea pusă peste o jale nenumită nu ține.
Ai pierdut ceva. Nu o închipuire. Un drum care era deschis, cu o dată și o oră scrise pe o hârtie, și el s-a închis. Faptul că altcineva a avut nevoie de tine nu face pierderea mai mică. Face doar ca tu să nu ai voie să vorbești despre ea, iar asta este altceva, și este mai greu.
Așa că spune-o o dată, fie și în gând: am jelit unsprezece ani un om care nu a apucat să existe.
Bun. Acum putem merge mai departe, pentru că nu am sărit peste nimic.
Există o deosebire între a fi pus pe pauză și a fi pus deoparte, și ea nu ține de câte lucruri faci. Ține de cine te-a pus.
Înainte de a te fi întocmit în pântece, te cunoșteam, și înainte de a ieși tu din pântece, te pusesem deoparte; te-am rânduit prooroc pentru neamuri.Ieremia 1:5
Uită-te la timpul verbelor. Te cunoșteam. Te pusesem deoparte. Amândouă s-au întâmplat înainte ca Ieremia să facă vreun lucru bun sau rău.
Ai fost pus deoparte înainte să ai un dosar, o insignă sau o hârtie de la cineva. Este scris în Ieremia 1:5 că punerea deoparte a venit înaintea nașterii, nu după examene, iar Duhul Sfânt este Cel care așază lucrul acesta peste anii tăi, inclusiv peste anii în care nimeni nu a bătut din palme.
Și acum vreau să îți arăt cum se făcea, în vechime, punerea deoparte a unui om, pentru că este uimitor de concret.
Moise a înjunghiat berbecul, a luat din sângele lui și a pus pe vârful urechii drepte a lui Aaron, pe degetul mare al mâinii lui drepte și pe degetul mare al piciorului lui drept.Levitic 8:23
Urechea. Mâna. Piciorul.
Ce aude omul. Ce face omul cu mâinile. Unde se duce omul cu picioarele.
Nu i s-a pus sânge pe diplomă. Nu i s-a pus pe titlu. I s-a pus pe cele trei locuri prin care trece o zi obișnuită.
Ai fost însemnat exact în locurile acelea, și nu în sălile în care se dau hârtii. Levitic 8 arată punerea deoparte ca pe o atingere la ureche, la mână și la picior, iar Duhul Sfânt este Cel care sfințește astăzi urechea care aude o respirație la trei noaptea, mâna care schimbă cearșaful și piciorul care face același coridor de unsprezece ani.
Aici este miezul, și îl spun rar: nu ai fost pus deoparte de la ceva. Ai fost pus deoparte pentru Cineva.
Sfințenia nu este o listă de lucruri la care ai renunțat. Lista aceea o are și un om foarte nefericit care nu Îl cunoaște pe Dumnezeu deloc. Sfințenia este a fi al cuiva.
Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din carnea voastră inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să umblați după rânduielile Mele.Ezechiel 36:26 și 27
Ai primit inima cea nouă, și nu ți se cere să o produci tu. Ezechiel 36:26 este o făgăduință rostită de Dumnezeu la persoana întâi, iar versetul următor spune cine face umblarea: Duhul Lui, pus înăuntru, este Cel care te face să umbli, nu voința ta de luni dimineața.
Și mai este ceva despre anii aceștia, ceva ce vreau să auzi fără grabă.
Căci noi suntem lucrarea Lui, făcuți în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.Efeseni 2:10
Pregătite mai dinainte. Adică nu improvizate atunci când s-a stricat planul tău.
Dimineața de mâine, cu cana de ceai și cu pastilele la opt, nu este ce a rămas din viața ta. Faptele acestea sunt ale tale, pregătite dinainte pentru tine. Efeseni 2:10 spune că Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte ca să umblăm în ele, iar Duhul Sfânt este Cel care face din ele umblare, nu muncă.
Scoate cutia de sub pat. Astăzi, dinadins, nu din întâmplare.
Nu o arunca. Nu ai de aruncat nimic. Scrisoarea aceea a fost adevărată și biletul de tren a fost adevărat, iar durerea pe care ți-o fac de unsprezece ani este adevărată și ea.
Fă altceva cu ele: pune-le pe masă și spune cu voce tare ce ai pierdut. O dată. Nu ca să te chinui, ci pentru că un lucru numit se poate așeza, iar unul nenumit se plimbă noaptea prin casă.
Apoi ridică ochii de la cutie.
Ești pus deoparte pentru El, chiar în dimineața aceasta, în casa aceasta, pe coridorul acesta. Este scris în Ieremia 1:5 că punerea deoparte a venit înaintea nașterii tale, iar Duhul Sfânt este Cel care duce mai departe ce a promis Dumnezeu acolo, indiferent ce scrie sau nu scrie pe o insignă.
Bucuria de astăzi nu este că unsprezece ani nu au durut. Este că au un nume, și numele lor nu este pauză.
Declare this over yourself
Nu rostești cuvintele acestea ca să îți justifici anii. Le rostești pentru că ești în Hristos, iar chemarea aceasta ți-a fost dat să o porți, nu ai obținut-o tu. Autoritatea Lui stă sub ele, nu meritul tău, iar Duhul Sfânt este Cel care duce mai departe ce a promis Dumnezeu în Ieremia 1:5. Ce iese din anii aceștia și când anume rămâne al Lui, în felul Lui și la vremea Lui, și las rezultatul la El.
- Cutie de sub pat, tu nu mai ești măsura vieții mele, fiindcă nu tu ai scris ce s-a pregătit dinainte pentru mine. Cuvântul lui Dumnezeu spune că El m-a pus deoparte înainte de a mă întocmi în pântece, așa că anii aceștia au un nume, și numele lor nu este pauză.
- Jale după omul care nu a existat, tu ai voie să fii rostită, dar nu ai voie să conduci casa aceasta. Urechea mea, mâna mea și piciorul meu sunt însemnate pentru El, aici, pe coridorul acesta. Viața aceasta nu este pusă pe pauză, este pusă deoparte.
- Doamne, Tu m-ai cunoscut înainte de a mă întocmi și m-ai pus deoparte înainte să am ceva de arătat. Îți mulțumesc că faptele acestea au fost pregătite mai dinainte pentru mine, nu improvizate. Îmi deschid palmele înaintea Ta, în Numele lui Isus, și primesc anii aceștia din mâna Ta.
Ieremia 1:5
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
