Laptele se lățește pe mușama spre marginea mesei și Ioana se uită la el două secunde întregi fără să se miște.
Este marți, ora opt seara. Cana cu dinozauri s-a răsturnat a doua oară în seara aceasta, pentru că fetița ei de șase ani gesticulează când povestește, și povestește tot timpul. Pe aragaz mai fierbe ceva. Pe hol este un ghiozdan deschis din care iese un caiet. Ioana nu a stat jos de la cinci și un sfert.
Și atunci îi iese din gură, întreagă, cu intonație cu tot.
Mama te iubește când ești cuminte.
Fetița se oprește din povestit. Nu plânge. Se face mică pe scaun, își strânge genunchii sub bărbie și își pune palmele peste mușama, ca și cum ar putea opri laptele cu mâinile.
Ioana rămâne cu cârpa în aer.
Fiindcă propoziția aceea nu era a ei. Propoziția aceea are treizeci de ani și un alt scaun, un scaun cu spătarul crăpat, într-o altă bucătărie, cu o altă mușama, și ea o știe pe de rost în felul în care știi lucrurile pe care nu ai vrut să le înveți niciodată. Nu a fost strigată. A fost spusă exact așa, calm, ca o informație despre cum funcționează lumea.
Șterge laptele. Îi spune fetiței că nu este nimic. Duce cana la chiuvetă și o pune cu gura în jos pe suport, cum face de fiecare dată, și stă acolo cu mâinile pe marginea de inox mai mult decât ar avea nevoie.
Pentru că mai este ceva, și pe acela nu îl poate spune cu voce tare.
Așa se roagă și ea.
Când săptămâna a mers bine, când nu a strigat, când a citit dimineața, când a fost bună, vorbește cu Dumnezeu ca un copil care vine acasă cu carnetul bun. Iar când săptămâna a fost cum a fost seara aceasta, se roagă scurt, politicos, de la distanță, și mai ales nu Îl privește. Se poartă cu El exact cum s-a purtat cu ea propoziția de la masa aceea.
Și dacă tu ai citit până aici, probabil nu pentru că ai vrut să afli ceva despre legământ.
Ai citit fiindcă ai recunoscut bucătăria.
Poate a ta nu are mușama. Poate a ta are un tată care ieșea din cameră când erai supărat, sau o mamă care tăcea trei zile, sau o casă în care nimeni nu a spus niciodată nimic urât și totuși toată lumea știa exact ce trebuie făcut ca să rămână liniște. Ai învățat devreme un lucru foarte simplu: dragostea vine cu o condiție, și condiția este purtarea ta.
Iar acum ai copii, și ai auzit condiția aceea ieșindu-ți din gură.
Nu ai citit până aici ca să fii certat. Nimeni nu ridică vocea aici. Vreau doar să te așezi, cu palmele pe masă, și să te uiți cu mine la ceva ce s-a spus cu foarte mult timp înainte de bucătăria ta.
Legământul nu s-a semnat pe purtarea ta
Hai să luăm întâi ceva jos de pe umerii tăi, pentru că este greu și nu a folosit niciodată nimănui.
Nimeni de aici nu îți va spune că fetița aceea a auzit propoziția fiindcă tu nu te-ai străduit destul. Ai muncit din greu. Te-ai trezit noaptea ani la rând. Ceea ce ți-a ieșit din gură marți seara nu a fost lene, a fost moștenire, și o moștenire se rupe altfel decât se rupe un obicei.
Se rupe începând de la Cel de la care ai învățat greșit cum arată o față când te privește.
Uite ce spune Scriptura despre El, și citește încet, pentru că fiecare cuvânt de aici este pus intenționat.
Căci munții se vor muta și dealurile se vor clătina, dar bunătatea Mea nu se va muta de la tine, și legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.Isaia 54:10
Uită-te ce a ales să pună alături. Nu a spus: bunătatea Mea nu se mută dacă rămâi cuminte. A pus în balanță munții. Adică lucrurile pe care un om le consideră cele mai stabile din câte există, lucrurile pe care le vezi de la geam și care erau acolo înainte de bunicii tăi. El a spus: acelea se pot muta înaintea bunătății Mele față de tine.
Ești ținut de un legământ care nu s-a semnat pe purtarea ta, chiar în seara aceasta, cu laptele încă pe mușama. Nu îmi rostesc eu părerea peste tine. Rostesc ce este scris deja în Isaia 54:10, unde Dumnezeu Însuși pune bunătatea Lui deasupra munților, iar Duhul Sfânt este Cel care duce vorba aceasta până în bucătăria ta, altfel ar rămâne o frază frumoasă pe o pagină.
Acum uită-te la ordine, pentru că ordinea este tot argumentul.
Când Dumnezeu a legat legământul cu Avraam, Avraam nu avea copii. Nu avea neam, nu avea urmași, nu avea nimic de arătat. Casa i-a fost promisă goală. Nu i s-a spus: fă-te vrednic și pe urmă vorbim. I s-a spus mai întâi, și abia pe urmă a urmat o viață în care omul acela a și greșit, și s-a temut, și a mințit de două ori despre soția lui. Legământul nu s-a clătinat, pentru că nu stătea pe el.
Ai fost ales înainte să existe purtarea ta. Efeseni 1:4 și 5 spun limpede că El ne-a ales în Hristos înainte de întemeierea lumii și ne-a rânduit dinainte pentru înfiere, după buna plăcere a voii Lui, iar Duhul Lui este Cel care face lucrul acesta să fie mai mult decât o lecție de școală duminicală în dimineața în care îți vine să te ascunzi.
Înainte de întemeierea lumii. Adică înainte de bucătăria ta, înainte de scaunul cu spătarul crăpat, înainte de propoziția care a intrat în tine la șase ani.
Și mai este ceva, partea pe care religia o ratează cel mai des.
Momentul în care Dumnezeu Și-a arătat dragostea nu a fost momentul nostru bun. Romani 5:8 spune că Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Ți-a fost dat, nu ți-a fost vândut, și Duhul Sfânt îți spune lucrul acesta acum, în mijlocul serii pe care ai fi vrut să o ștergi.
Gândește-te ce înseamnă asta la masa ta. Înseamnă că El nu a așteptat marțea bună. A ales marțea proastă. A ales seara cu laptele vărsat și cu propoziția moștenită, și în seara aceea a plătit.
Uite ce vreau să vezi, acolo, cu cârpa în mână.
Fetița ta nu are nevoie de o mamă care nu greșește niciodată. Are nevoie de o mamă care știe unde se duce când greșește, pentru că exact acolo va merge și ea peste douăzeci de ani. Copiii nu învață ce le spui. Învață unde te duci.
Ești iubit la ora opt seara, marți, cu laptele pe mușama și cu propoziția încă în aer. În Ieremia 31:3 este scris că El te-a iubit cu o dragoste veșnică și de aceea te-a atras cu bunătate, iar Duhul Sfânt te trage acum spre El exact cu bunătatea aceea, nu cu rușine, fiindcă rușinea nu a mutat pe nimeni niciun centimetru.
Și ascultă ce nu ți s-a cerut în seara aceasta. Nu ți s-a cerut să promiți că nu se mai întâmplă. Nu ți s-a cerut o săptămână bună ca dovadă.
Ai primit deja fața Lui întoarsă spre tine, în timp ce citești, și Cuvântul Lui în Isaia 54:10 spune că nu Și-o întoarce, iar Duhul Sfânt este Cel care ține făgăduința aceasta vie în tine până mâine dimineață, când vei avea din nou nevoie de ea.
Nu te întorci ca să repari legământul. Te întorci ca să locuiești în el. Și cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru copilul acela nu este să nu mai greșești niciodată. Este ca ea să te vadă mergând acasă.
Declare this over yourself
Rostește-le tare, cu mâinile strânse. Ai temei să vorbești, pentru că legământul acesta ți-a fost dat, nu ți-a fost vândut, așa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu în Isaia 54:10, iar Duhul Sfânt este Cel care îl ține în picioare, nu tăria ta. Vorbește propoziției vechi și fricii, niciodată unui om din casa ta, și lasă restul la El, care lucrează în felul Lui și la vremea Lui: nu voia mea, ci a Lui.
- Propoziție veche de la masa aceasta, tu nu ești legământul meu cu Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu spune că munții se mută și dealurile se clatină, dar bunătatea Lui nu se mută de la mine. Masa aceasta rămâne pusă și mâine dimineață.
- Frică de a fi iubit doar cât sunt cuminte, ieși din casa aceasta în Numele lui Isus. Am crezut că trebuie să merit ca să fiu ținut, și de aceea am cerut același lucru de la un copil de șase ani. Sunt ținut de o bunătate pe care nu am câștigat-o, și mâinile mele sunt strânse peste ea acum.
- Tată, Tu nu Ți-ai întors fața de la mine în seara aceea și nu Ți-o întorci nici acum. Îți mulțumesc că dragostea Ta nu s-a semnat pe purtarea mea. Astăzi o spun tare la masa aceasta, în Numele lui Isus, și copilul meu aude altă propoziție.
Isaia 54:10
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
