Costel are un singur calendar în casă și stă în cui, pe ușa cămării, la stânga cum intri.
Nu este frumos. Este cel primit de la moară, cu o poză cu un tractor. Îl are de ani de zile, adică are altul în fiecare an, dar toate sunt același calendar, și stau toate în același cui.
Pe el scrie cu creion chimic, cu litere mari și apăsate.
Februarie: tăiat pomii. Martie: arat la deal, semănat porumb dacă se zvântă. Mai: prima prașilă. Iunie: coasă, și dedesubt, cu alt scris, întors fânul. Iulie: treieriș. Septembrie: cules la vie. Octombrie: arat de toamnă. Decembrie, în dreptul zilei de douăzeci: tăiat porcul.
Atât.
Nu este niciun alt fel de însemnare pe hârtia aceea. Nicio zi de naștere, nicio nuntă, nicio zi în care să nu se facă nimic. Duminicile sunt tipărite cu roșu de la fabrică, dar Costel nu scrie nimic în dreptul lor, fiindcă duminica se face ce a rămas.
Anul trecut, în decembrie, a scris "tăiat porcul" în dreptul lui douăzeci, și pe urmă a stat cu creionul în mână, uitându-se la restul lunii.
Nu mai era nimic după.
Nu în sensul că era liber. În sensul că se termina. Douăzeci și unu, douăzeci și doi, treizeci și unu, și pe urmă se lua altul din cui și se începea iar de la tăiat pomii.
Costel are cincizeci și patru de ani. Tatăl lui a avut același cui și același fel de calendar. Bunicul lui la fel, doar că fără poză.
Și în seara aceea, în bucătărie, cu creionul în mână, i-a venit un gând pe care nu l-a spus nimănui, și care i se mai întoarce de atunci, mai ales iarna: că nu are nimic în față. Are numai roata. Iar când nu va mai putea trage de ea, nu rămâne nimic de el.
Nu i-a spus nimănui, pentru că nu i s-ar părea o problemă serioasă. Un om care are de lucru nu are voie să se plângă.
Anul Lui are întâlniri în el
Vreau să încep de la un lucru pe care îl știi tu mai bine decât mine.
Tu știi ce este o vreme rânduită. Știi că nu se seamănă porumb în noiembrie și nu se coasă la amiază când s-a uscat roua. Toată viața ta ai lucrat după niște vremi pe care nu le-ai stabilit tu și pe care nu le poți muta cu o săptămână oricât ai vrea.
Pentru orice lucru este o vreme, și un ceas potrivit pentru fiecare lucrare de sub ceruri.Eclesiastul 3:1
Rândul acesta nu ți-a spus nimic nou. Îl trăiești. Ce nu ți-a spus nimeni este că vremile acelea au un Autor, și că Autorul acela a pus în anul Lui și altceva decât lucru.
Uite un cuvânt care merită două minute din seara ta.
În Levitic 23, când Dumnezeu vorbește despre sărbătorile Lui, cuvântul folosit acolo nu înseamnă "petrecere" și nu înseamnă "obligație". Înseamnă întâlnire fixată. O dată pusă de cineva care vrea să te vadă. Același cuvânt stă și în numele cortului unde Se întâlnea cu poporul.
Și mai este ceva în rândul acela, și este partea care mută greutatea de pe umerii tăi.
El le numește "sărbătorile Mele". Nu ale voastre. Ale Mele.
Ai fost chemat la o întâlnire, nu pus la încă o treabă. În Levitic 23:2 este scris că acestea sunt vremurile rânduite ale Domnului, adunările sfinte pe care le veți vesti, și că ele sunt ale Lui, iar Duhul Sfânt este Cel care duce cuvântul "ale Mele" până la un om care nu a fost așteptat nicăieri de foarte multă vreme.
Nu am de gând să îți spun aici care zile se țin astăzi și care nu. Nu este treaba paginii acesteia și nu vreau să pleci de aici cu un examen în plus. Îți spun numai ce fel de lucruri sunt: sunt întâlniri, și cine le-a pus le-a pus pentru că voia să vină cineva.
Ești așteptat undeva, la o zi anume, iar asta se citește pe fața Celui care a pus data. În Eclesiastul 3:1 este scris că orice lucru are ceasul lui potrivit, și Duhul Sfânt îți arată că ceasul potrivit nu a fost gândit numai pentru semănat și pentru cules.
Acum, despre celălalt lucru, cel pe care nu l-ai spus nimănui în bucătărie, iarna, cu creionul în mână.
Că nu ai nimic în față.
Aici trebuie să fim foarte exacți, pentru că exact aici te-a mințit calendarul de la moară. Calendarul acela se termină. Un an de lucru se închide și se ia altul din cui, și dacă ăsta este tot ce ai pe perete, atunci roata chiar este tot ce ai.
Dar sărbătorile Lui nu sunt roți. Sunt repetiții.
O repetiție nu se învârte. O repetiție arată înainte, spre ceva care încă nu s-a întâmplat, și fiecare repetare a ei este o promisiune că lucrul acela vine.
Ai primit ceva înainte, nu numai în urmă. În Apocalipsa 19:9 este scris: ferice de cei chemați la cina nunții Mielului, și că acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu, iar Duhul Lui nu îți arată masa aceea ca pe o poveste frumoasă, ci ca pe o dată care a fost deja pusă în calendarul cerului.
Uită-te la ce fel de lucru este acela. Nu este o inspecție. Nu este o socoteală. Este o cină, la o nuntă, unde se stă jos și se mănâncă, și unde nimeni nu se ridică la jumătate ca să se ducă la vite.
Gândul că nu mai vine nimic nu are niciun drept să stea pe ușa cămării tale. Cuvântul lui Dumnezeu numește o cină care încă nu a avut loc și îi spune pe nume, iar Duhul Sfânt este Cel care îți pune înainte lucrul acela, în seara aceasta, în bucătăria ta, lângă cuiul acela.
Uite ce vreau să faci, și nu îți cere nimeni să te schimbi peste noapte.
Nu îți cer să îți refaci anul. Nu îți cer să lași lucrul, nu îți cer să ții ceva ce nu ai ținut niciodată, și nu îți cer o hotărâre mare, pe care oricum ai lua-o la trei dimineața și ai pierde-o la treieriș.
Îți cer să scrii ceva pe hârtia aceea care nu este de lucru.
O zi. Una singură. Alege o zi de anul acesta, orice zi, și scrie în dreptul ei ce vrei tu, cu creionul chimic, cu litere mari și apăsate, ca pe toate celelalte. Poate scrii "masă cu ai mei". Poate scrii numele cuiva. Poate scrii doar cuvântul "Domnul".
Și pe urmă las-o acolo, pe ușa cămării, unde o vezi de zece ori pe zi.
Chiar acum, în timp ce citești, ești invitat la masa aceea mare. În Apocalipsa 19:9 este scris ferice de cei chemați la cina nunții Mielului, iar Duhul Sfânt nu îți pune înainte încă o treabă. Îți pune înainte o zi în care se stă jos.
Iar dacă mâine te trezești tot la patru și tot cu roata în față, nu s-a stricat nimic. O dată scrisă pe un perete lucrează încet, cum lucrează o sămânță pusă la vremea ei.
Anul tău are întâlniri în el. Le-a pus Cineva înainte să te naști tu, și te-a socotit la ele.
Declare this over yourself
Rostește-le cu voce tare, în fața calendarului. Locul acesta la masă ți-a fost dat, nu ți s-a cerut să îl meriți cu munca, și Cuvântul lui Dumnezeu numește o cină care încă vine, iar Duhul Sfânt este Cel care o face vie înaintea ta. Vorbește goliciunii din calendar și gândului care spune că nu te așteaptă nimeni, niciodată unui om din casa ta, și lasă restul în seama Lui, care hotărăște în felul Lui și la vremea Lui.
- Calendar de pe ușa cămării, tu nu ești tot anul meu. Cuvântul lui Dumnezeu spune că vremurile rânduite sunt ale Domnului și că sunt adunări sfinte, deci anul acesta are în el și altceva decât arat, coasă și treieriș. Am scris o zi pe tine care nu este de lucru.
- Gând că nu mă așteaptă nimeni nicăieri, taci acum, în Numele lui Isus. Sărbătorile Lui sunt întâlniri fixate de Cineva care voia să vină cineva la ele, iar repetiția aceasta nu se învârte în cerc, ci arată înainte. Am ceva în față, și nu este roata.
- Mielule, Tu ai trimis chemarea la cina nunții Tale și numele meu este pe ea. Stau jos la masa aceea, nu în picioare, nu cu ochii pe ceas. Ce repetă vremile Tale vine, și îl aștept cu bucurie.
Eclesiastul 3:1
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
