Teancul stă în sertarul de la bucătărie, cel cu chei vechi și cu foarfeca.
Sunt bilete de programare. Vreo șaizeci. Prinse cu un elastic maro care s-a lăbărțat și pe care nu îl schimbi, pentru că se pune la loc.
Cardiologie în februarie. Oftalmologie în aprilie. Analize în iunie. Control în septembrie. Cardiologie din nou în noiembrie.
Anul are forma asta de șase ani.
Îl știi pe de rost. Știi că la cardiologie se ia număr de la ghișeul doi și că la oftalmologie nu se ia număr, se stă pe scaunele de pe holul din stânga, sub tabloul cu munți. Știi care asistentă vorbește frumos și care nu. Știi să iei două sandvișuri, pentru că unul se mănâncă la nouă și celălalt la douăsprezece.
Iar când te întreabă cineva, în decembrie, ce ai făcut anul acesta, te uiți puțin în gol, pentru că nu ai ce răspunde. Nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a întâmplat nici anul trecut. Anii aceștia se pot pune unul peste altul și se suprapun perfect, ca niște foi de calc.
Nu este că nu ai avut zile bune. Ai avut. Într-o marți de mai, mama ta a povestit douăzeci de minute despre bunicul ei și a râs de trei ori, iar tu ai stat pe marginea patului fără să te miști, ca să nu se oprească.
Dar ziua aceea nu are un nume. Nu se repetă. Nu a fost scrisă nicăieri.
Iar Crăciunul, în ultimii ani, a fost ziua în care s-a schimbat mai greu cearșaful, pentru că era vizită.
Așa arată anul tău: șaizeci de bilete prinse cu un elastic maro și nimic înainte spre care să te uiți.
Luna a fost făcută ca să știi când vine bucuria
La noi, oamenii citesc luna. Nu ca să ghicească ceva, ci pentru că un pescar care nu știe unde este luna nu știe nici ce face apa mâine dimineață. Luna este un ceas pe cer, pus acolo de Cineva.
Și lucrul acesta nu este o vorbă de-a noastră. Este scris.
El a făcut luna ca să arate vremurile rânduite; soarele știe când trebuie să apună.Psalmul 104:19
Uită-te la ce spune versetul că face luna. Nu doar luminează. Arată vremurile rânduite. Adică marchează. Spune: aici. Acum urmează ceva.
Dumnezeu a pus în cer un obiect a cărui treabă este să te anunțe că vine ceva.
Ai primit un an care are semne în el, nu unul care doar se învârte. Psalmul 104:19 spune că luna a fost făcută pentru vremurile rânduite, iar Duhul Sfânt este Cel care face ca lucrul acesta să nu rămână astronomie, ci să ajungă până în sertarul cu bilete de programare.
Cuvântul folosit acolo pentru vremuri rânduite înseamnă, mai exact, întâlniri. Ore fixate. Un loc și un ceas la care Cineva te așteaptă.
Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Iată sărbătorile Domnului, pe care le veți vesti ca adunări sfinte; acestea sunt sărbătorile Mele.Levitic 23:2
Acestea sunt sărbătorile Mele. Nu ale voastre. El le numește ale Lui, ceea ce înseamnă că El este Cel care vine la ele.
Nu am să îți spun aici pe care dintre ele trebuie să le ții și pe care nu, și nu pentru că mă feresc, ci pentru că nu este treaba mea și pentru că nu vreau să pleci de aici cu un examen în plus. Ce vreau să vezi este forma lucrului: Dumnezeu pune în calendar zile în care El vine, și le anunță cu mult înainte, ca oamenii Lui să aibă ce aștepta.
Ești invitat la ele, și invitația nu a fost trimisă celor care merită. Levitic 23:2 spune că sunt sărbătorile Lui, iar Duhul Sfânt este Cel care face din data aceea o întâlnire și nu o obligație.
Și acum vreau să îți arăt un singur verset, și cred că este cel mai frumos lucru pe care îl știu despre așteptare.
În seara dinaintea crucii, Isus Se așază la masă cu ai Lui și spune ceva ce se citește de obicei prea repede.
Și le-a zis: Cu multă dorință am dorit să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de patima Mea.Luca 22:15
Cu dorință am dorit. Este un fel de a vorbi vechi, în care cuvântul se spune de două ori ca să arate cât de tare.
Isus a așteptat cu nerăbdare o zi din calendar.
Ți-a fost dat un Domn care Se bucură dinainte de o întâlnire cu tine. Luca 22:15 arată o dorință rostită cu o zi înainte de cruce, iar Duhul Sfânt este Cel care pune același fel de așteptare într-un om care de șase ani nu a mai avut nimic de așteptat.
Așteptarea nu este un lucru mic. Este jumătate din bucurie.
Un copil care știe că duminica vine bunica trăiește toată săptămâna altfel, și nu pentru că bunica a și venit. Pentru că are ceva înainte.
Anul tău nu are nimic înainte, și de aceea toate zilele lui au aceeași culoare. Nu este oboseală. Este lipsa unei date.
Ai deja o dată înaintea ta, și ea nu se anulează dacă ai o săptămână proastă. Scriptura este plină de zile pe care Dumnezeu le-a fixat dinainte și le-a spus poporului Lui cu mult timp înainte tocmai ca să aibă ce aștepta, iar Duhul Sfânt este Cel care ține vie așteptarea aceea în tine.
Scoate un calendar. Cel de pe frigider, cel din telefon, o foaie de hârtie prinsă cu magnet, nu are importanță.
Alege o zi. Una singură, în următoarele șase săptămâni.
Nu o zi de sărbătoare pe care ți-o spun eu, și nu o zi la care trebuie să te ridici la înălțime. O zi obișnuită, aleasă dinadins, în care faci un lucru care nu este îngrijire: pui masa frumos, faci prăjitura aceea, chemi pe cineva, deschizi geamul și cânți tare de tot.
Scrie ziua aceea undeva unde o vezi din nou. Nu ascunsă în telefon. Pe frigider, lângă biletele de programare, ca să stea alături de ele.
Ești chemat la o masă, nu la un control, iar chemarea a venit înainte să ai tu putere pentru ea. Este scris în Psalmul 104:19 că luna a fost făcută pentru vremurile rânduite, iar Duhul Sfânt este Cel care preface o zi însemnată cu pixul într-o întâlnire adevărată.
Și încă un lucru, ca să nu rămână nimic strâmb: ziua aceea nu vine ca să acopere anii aceștia. Anii au fost grei, au fost lungi, și nimeni nu ți-a mulțumit pentru ei. Ziua aceea vine pentru că Cel care a numărat anii aceia vrea să te vadă bucurându-te înainte de a se termina ceva.
Declare this over yourself
Nu rostești cuvintele acestea ca să îți umpli anul cu ceva. Le rostești pentru că ești în Hristos, iar întâlnirea aceasta ți-a fost dată, nu ți-a fost vândută. Autoritatea Lui stă sub ele, nu buna ta dispoziție, iar Duhul Sfânt este Cel care duce mai departe ce a promis Dumnezeu în Psalmul 104:19. Ce aduce ziua aceea și cum arată ea rămâne al Lui, în felul Lui și la vremea Lui, și las rezultatul în seama Lui.
- Teanc de bilete cu elastic maro, tu rămâi ce ești, hârtii cu ore, și nu mai ești singurul lucru scris în anul meu. Cuvântul lui Dumnezeu spune că luna a fost făcută pentru vremurile rânduite, așa că astăzi scriu o dată pe ușa frigiderului, lângă tine.
- Gând că nu am nimic de așteptat, tu nu ești adevărul despre anul meu și nu mai ții tu pixul. Domnul meu a spus cu dorință am dorit despre o zi din calendar, iar așteptarea aceasta este a Lui, nu o închipuire a mea. Aștept ziua aceea cu bucurie.
- Doamne, Tu ai pus luna pe cer ca să știu când vine bucuria, și nu ai lăsat anul meu fără semne. Îți mulțumesc că mă chemi la masă și nu la un control. Scriu ziua aceasta în calendar, în Numele lui Isus, și o aștept.
Psalmul 104:19
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
