Sala era plină până în spate și mirosea a cozonac, a parfum și a haine scoase din dulap o dată pe an. Se cânta de douăzeci de minute și tobele erau date tare.
Femeia din rândul ei avea o pungă cu tamburine, din cele mici, cu bandă roșie și zurgălăi lucioși. Le împărțea cu mult drag, la fiecare rând, râzând.
I-a pus una în mână și i-a spus, aplecată spre urechea ei, mai tare decât muzica: "Hai! Bucură-te! Este sărbătoare!"
Nu a fost niciun pic de răutate în vorbele acelea. Erau spuse din toată inima, de un om bun.
Și tot i-au căzut pe piele exact ca acasă.
Pentru că acasă bucuria se ceruse la fel. Zâmbește. Nu strica seara. Hai, e frumos, ce ai? Toate spuse cu vocea ridicată peste ceva, tot timpul peste ceva, și toate cerând un răspuns pe care ea nu avea de unde să îl scoată.
A ținut tamburina lipită de coapsă, cu palma întinsă peste zurgălăi, ca să nu sune. Patruzeci de minute. A ținut-o atât de strâns încât i-a rămas urma benzii roșii pe podul palmei.
A zâmbit cu gura, ca să nu se uite nimeni la ea.
Iar în mașină, pe drum spre casă, a plâns fără să știe de ce. Dacă ar fi fost întrebată în clipa aceea ce o doare, ar fi răspuns cinstit: nu știu. Nu am nimic. Doar că bucuria de acolo se strigă, iar eu am mai auzit lucruri strigate.
De atunci ocolește sărbătorile. Nu pentru că nu ar vrea să fie fericită. Pentru că fericirea care i se cere la volum mare seamănă prea bine cu tot ce a fost înainte.
Stai lângă mine. Vreau să îți arăt o sărbătoare din Scriptură care a început cu plâns, și cum s-a purtat Dumnezeu cu oamenii care plângeau în ea.
Ziua sfântă în care a plâns tot poporul
Se strânsese tot poporul într-o piață largă, dimineața, și li s-a citit Cartea de dimineață până la amiază. Era o zi rânduită, o zi sfântă, începutul unei luni pe care o așteptaseră.
Și, ascultând, oamenii au început să plângă. Toți. Nu unul obosit pe la margine. Tot poporul.
Uită-te bine ce nu li s-a spus.
Nu li s-a spus că au stricat sărbătoarea. Nu li s-a spus că nu au destulă bucurie, nu au fost trimiși afară până se adună, nu li s-a cerut să pară altfel decât erau. Nu li s-a pus nimic în mână.
Li s-a spus: ziua aceasta este sfântă pentru Domnul Dumnezeul vostru, nu vă întristați și nu plângeți. Și imediat după, propoziția pe care ai auzit-o de o sută de ori strigată de la microfon: bucuria Domnului este tăria voastră.
Citește-o încă o dată, încet, și uită-te al cui este cuvântul dinainte de "bucuria".
Bucuria Domnului. A Lui. Cuvântul folosit acolo este un cuvânt rar în toată Scriptura și descrie o bucurie care Îi aparține Lui și curge dinspre El, nu una pe care o storci tu dintr-o dimineață grea. Nu li s-a spus: fiți voi veseli și veți fi tari. Li s-a spus: bucuria Lui este cetatea voastră întărită.
Bucuria aceasta este a ta ca dar, și nu ți-a fost cerută ca datorie. În Neemia 8:10 tăria este bucuria Domnului, nu a ta, iar Duhul Sfânt este Cel care o toarnă înăuntru, așa că nu tu ești sursa și nu tu ești de vină când nu o găsești în piept.
Căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.Neemia 8:10
Și apoi au liniștit tot poporul
Acum vine rândul pe care cred că nu ți l-a citit nimeni niciodată, și pentru care am scris toată pagina aceasta.
Imediat după propoziția aceea, leviții au trecut prin mulțime și au făcut un singur lucru: au liniștit poporul. Le-au spus: tăceți, căci ziua aceasta este sfântă; nu vă mâhniți.
Tăceți.
Într-o zi de sărbătoare, la o adunare uriașă, cu Cartea deschisă și cu tot poporul în picioare, instrucțiunea a fost o liniștire. Nu s-a ridicat volumul peste plânsul lor. S-a coborât.
Ai fost liniștit, nu certat. În Neemia 8:11 slujitorii trec prin mulțime ca să potolească, nu ca să ceară, iar Duhul Lui lucrează la fel de blând cu tine astăzi, în rândul în care stai, cu palma peste zurgălăi.
Iar ce urmează acolo este uimitor. După liniștire, oamenii s-au dus și s-au bucurat, iar bucuria aceea nu a fost stoarsă din ei. A venit după ce au fost potoliți și după ce au înțeles ce li s-a citit. Ordinea contează enorm: întâi înțelegerea și liniștea, apoi veselia. Nu invers.
Zilele acelea sunt întâlniri, nu obligații
Mai este ceva ce schimbă felul în care arată un an întreg.
Cuvântul din Scriptură pentru zilele acestea rânduite înseamnă întâlnire. Este același cuvânt folosit pentru Cortul Întâlnirii. Nu înseamnă în primul rând obligație și nu înseamnă program. Înseamnă: un timp fixat pentru ca doi să se vadă.
Ești invitat la întâlnirile Lui. În Levitic 23:2 zilele acelea sunt numite sărbătorile Domnului, adică ale Lui, iar Duhul Sfânt este Cel care duce invitația până la un om care s-a obișnuit să stea în spate cu haina pe el.
Și, ca să fie limpede: nu hotărăsc eu aici care zile sunt ținute astăzi și care nu, și nici nu am de gând. Nu se dă niciun examen în pagina aceasta. Un om care nu ține niciuna nu este cu nimic mai puțin al Lui, iar unul care le ține pe toate nu a obținut cu asta un loc mai bun.
Mai este un lucru pe care Isus l-a spus ucenicilor Săi în ultima seară. Le-a spus că le vorbește ca bucuria Lui să fie în ei, și bucuria lor să fie deplină. A Lui, în ei. Nu a lor, produsă pentru El.
Bucuria Lui ți-a fost pusă înăuntru, nu ți-a fost comandată. În Ioan 15:11 Isus spune că bucuria Lui vine în ucenici, iar Duhul Sfânt este Cel care o poartă acolo, la ora la care poate El, nu la ora la care se dă tare muzica.
Nu îți cer să te bucuri. Nu ți-o cere nici El în felul în care ți s-a cerut până acum.
Nu ai fost dat afară din ziua Lui pentru că ai plâns în ea. În Neemia 8:9 lucrul acesta este spus unui popor întreg care plângea într-o zi sfântă, și nimeni nu a fost trimis acasă, iar Duhul Sfânt este Cel care ține ușa deschisă pentru un om care intră într-o sărbătoare fără nimic în piept.
Iar dacă în tine se ridică vocea care spune: da, dar toți ceilalți simt ceva și eu nu, ascultă ce s-a întâmplat acolo, în ordine. Întâi li s-a citit. Apoi au plâns. Apoi au fost liniștiți. Apoi au înțeles. Și abia atunci s-au bucurat.
Tu nu ai rămas în urmă. Tu ești undeva în mijlocul șirului, exact unde a fost tot poporul acela într-o dimineață, și Duhul Sfânt duce mai departe ce a promis Dumnezeu în Neemia 8, pas cu pas, fără să ridice vocea.
Așa că nu îți cer un sentiment. Îți cer o dată.
Declare this over yourself
Poți rosti lucrurile de mai jos pentru că ești în Hristos, iar autoritatea Lui stă în spatele lor, nu starea ta de azi. Cuvântul lui Dumnezeu le-a rostit întâi, și Duhul Sfânt este Cel care le face vii în tine în timp ce le spui. Rostește-le cu mâna deschisă: El răspunde în felul Lui și la vremea Lui, iar rezultatul rămâne al Lui.
- Tamburina lipită de picior, tu nu mai ești măsura bucuriei mele. Bucuria Domnului este tăria mea, deci tăria vine dinspre El și nu se stoarce din pieptul meu la comandă. În Numele lui Isus, palma mea se desface de pe zurgălăi și nu mai zâmbesc ca să nu se uite nimeni la mine.
- Frică că eu sunt omul rece din sală, pleacă de pe umărul meu și nu te mai apleca la urechea mea. Cuvântul lui Dumnezeu spune că un popor întreg a plâns într-o zi sfântă și a fost liniștit, nu trimis afară, așa că lacrimile mele nu strică nicio sărbătoare. Rămân în sală până la capăt.
- Dumnezeul meu, Tu ai pus în calendar întâlniri cu Tine și m-ai chemat la ele pe nume. Bucuria Ta este cea care intră în mine, la ora la care vrei Tu, și Duhul Sfânt o poartă acolo. Scriu data și mă uit înainte, spre ea.
Neemia 8:10
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
