Calendarul stă pe ușa frigiderului, ținut de un magnet în formă de far, cumpărat acum două veri de la mare, într-o dimineață cu vânt.
Este calendarul familiei și este bine făcut. Albastru pentru școală. Roșu pentru doctori. Verde pentru tot ce ține de casă. Roxana l-a organizat singură și, sincer, funcționează: nimeni nu a mai ratat nimic de un an și jumătate.
Băiatul de cinci ani se agață de mânerul frigiderului, cum se agață copiii, cu tălpile ridicate de pe gresie, și întreabă.
Mami, ce urmează?
Ea se uită. Marți are dentist. Joi este ședință cu părinții. Săptămâna viitoare, vaccinul. Îi spune despre dentist, pentru că este primul.
Băiatul dă drumul mânerului și pleacă.
Iar Roxana rămâne acolo și face un lucru pe care nu îl mai făcuse: dă foile înainte. Septembrie. Octombrie. Noiembrie. Decembrie.
Foile sunt pline. Fiecare pătrățel are ceva scris în el, cu unul dintre cele trei pixuri. Revizie la mașină. Serbare. Control. Ședință. Termen.
Și nu este niciuna. Nici măcar una. Nicio zi în tot anul care să fie acolo pentru că a spus Dumnezeu că este o zi.
Nu vorbim de duminică, la care merg. Duminica este acolo pentru că este duminică. Vorbim de o zi pusă anume, cu un nume, cu o masă, cu ceva care se face doar atunci, spre care un copil să numere zilele cum numără zilele până la ziua lui.
Roxana își aduce aminte de casa bunicii ei. Erau vreo trei zile pe an care aveau miros propriu. Aveau altă față de masă. Veneau oameni care nu veneau altfel. Ea nu înțelegea prea multe pe atunci, dar știa exact câte nopți mai sunt.
Copiii ei nu au niciuna.
Ei învață ce este un an de pe foaia aceea de pe frigider. Iar foaia aceea spune, foarte clar, că un an este o listă de lucruri de dus la capăt.
Și dacă tu ai citit până aici, poate calendarul tău este în telefon și nu pe frigider. Poate ai și tu tot până în decembrie și nu ai nimic acolo la care să te uiți cu altceva decât cu oboseală.
Nu ai făcut nimic greșit. Nimeni nu îți spune aici că ai greșit anul.
Vreau doar să îți arăt ce fel de zi a pus Dumnezeu în calendarul unui popor, și de ce a pus-o exact acolo unde o pot vedea copiii.
Un an care are în el întâlnirile Lui
Primul lucru pe care trebuie să îl spun este ce nu face mesajul acesta.
Nu îți spune care zile sunt obligatorii pentru tine astăzi și care nu. Nu are voie și nici nu vrea. Cearta aceea are destui oameni care se ocupă de ea, iar tu nu poți pica un examen aici. Scriptura însăși spune să nu vă judece nimeni cu privire la o zi de sărbătoare, la lună nouă sau la Sabat, fiindcă acestea sunt umbra lucrurilor viitoare, iar trupul este al lui Hristos (Coloseni 2:16 și 17). Deci punem judecata jos de la început și ne uităm la altceva: la ce fel de lucru sunt zilele acestea.
Uite cum le numește El.
Sărbătorile Domnului, pe care le veți vesti ca adunări sfinte, iată care sunt sărbătorile Mele.Levitic 23:2
Sărbătorile Mele. Nu ale voastre. Cuvântul din spate înseamnă vremuri hotărâte, întâlniri fixate dinainte. Adică El a pus în an niște locuri și a spus: aici sunt Eu.
Ești chemat la întâlnirile Lui, nu somat să te prezinți. Levitic 23:2 le numește sărbătorile Domnului și adunări sfinte, adică zile în care El Se întâlnește cu ai Lui, iar Duhul Sfânt este Cel care face din ele o invitație și nu o obligație, altfel nu ar fi nicio deosebire între un an cu ele și foaia de pe frigider.
Și acum uită-te la ce a spus despre prima dintre ele, în noaptea în care poporul a ieșit din Egipt.
Ziua aceasta să fie pentru voi o zi de aducere aminte, și s-o prăznuiți ca pe o sărbătoare a Domnului. S-o prăznuiți din neam în neam, ca o rânduială veșnică.Exodul 12:14
Din neam în neam. De la început, ziua aceea a fost făcută ca să treacă în jos, spre cei mici. Și Dumnezeu a spus și cum trece.
Câteva versete mai încolo, în același capitol, El le spune: și când copiii voștri vă vor întreba ce înseamnă lucrul acesta pentru voi, atunci să le răspundeți. El nu a spus: învățați-i lecția. A spus: faceți ceva anume, ceva vizibil, ceva cu altă față de masă și cu alt fel de seară, și copiii vor întreba singuri.
Aici este toată frumusețea, și cred că este cel mai practic lucru din mesajul acesta.
O zi pusă în an face munca pe care predica nu o face. Copilul nu întreabă din obligație. Întreabă pentru că miroase altfel în casă.
Ai primit un an care are zilele Lui în el, nu un an care se termină în decembrie cu o revizie la mașină. Exodul 12:14 spune că ziua aceea a fost dată ca aducere aminte, din neam în neam, iar Duhul Lui este Cel care face aducerea aminte vie în casa ta, altfel ar fi doar o tradiție, iar tradițiile obosesc oamenii.
Și mai este ceva despre ton, pentru că tonul este totul aici.
Să te bucuri la sărbătoarea ta, tu, fiul tău și fiica ta, robul tău și roaba ta, levitul, străinul, orfanul și văduva care vor fi în cetățile tale.Deuteronom 16:14
Bucură-te. Este scris ca o poruncă, ceea ce este aproape amuzant, și lista de invitați este lungă și cuprinde exact pe cine nu ar fi fost chemat în mod normal. Registrul acestor zile nu este seriozitatea. Este veselia.
Nu ești judecat pentru anul de până acum, în nicio direcție. Coloseni 2:16 și 17 spun limpede că nimeni nu are voie să te judece cu privire la o zi, fiindcă acestea sunt umbra, iar trupul este al lui Hristos, iar Duhul Sfânt nu te aduce aici ca să te rușineze de foaia de pe frigider, ci ca să îți arate ce lipsește din ea.
Și încă un cuvânt, pentru că mie mi-a mișcat ceva atunci când l-am înțeles.
O repetiție arată înainte. Zilele acestea nu se uită doar în urmă, la ce a făcut El. Se uită și înainte, la ce vine. De aceea au în ele bucurie, nu doar amintire: sunt un fel de a exersa o masă care încă nu a fost pusă.
Uite ce vreau să vezi, acolo, în fața frigiderului, cu foile date până în decembrie.
Nu ți se cere astăzi să știi toată rânduiala, să ții toate zilele, să faci totul corect, sau să afli mai întâi cine are dreptate. Ți se cere un singur lucru, și încape într-un pătrățel.
Ai fost poftit la masa aceea, nu obligat la ea. Deuteronom 16:14 spune să te bucuri la sărbătoarea ta, tu și fiul tău și fiica ta, iar Duhul Sfânt este Cel care pune bucuria aceasta în casă, pentru că o zi ținută fără bucurie este doar încă o linie pe foaie.
Alege una. Poate este Paștele, cu ce înseamnă el cu adevărat, mielul și ieșirea și mormântul gol. Poate este o seară pe care o pui deoparte ca să spui copiilor ce a făcut El pentru voi anul acesta. Scrie-o. Cu pixul roșu, cel pentru lucrurile importante.
Ești așteptat la ziua aceea, cu tot ce ai în casă. Exodul 12:14 o numește o aducere aminte prăznuită din neam în neam, iar Duhul Sfânt este Cel care ține invitația deschisă peste casa ta, chiar dacă anul acesta a fost până acum numai dentist și ședințe.
Iar peste patru luni, un copil de cinci ani se va agăța iar de mânerul frigiderului și va întreba ce urmează. Și de data aceasta răspunsul nu va fi controlul de la stomatolog.
Declare this over yourself
Rostește-le tare, cu degetul pe data aceea. Ai temei să vorbești, pentru că locul acesta ți-a fost dat în Hristos, nu obținut de tine, așa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu în Exodul 12:14, iar Duhul Sfânt este Cel care ține masa aceea deschisă. Vorbește golului și fricii, niciodată unui om din casa ta, și lasă restul în seama Lui, care lucrează în felul Lui și la vremea Lui: nu voia mea, ci a Lui.
- Calendar de pe frigider, tu nu ești tot anul meu. Cuvântul lui Dumnezeu spune că sărbătorile acestea sunt întâlnirile Lui, vestite ca adunări sfinte, nu invențiile mele. Scriu astăzi în tine o zi a Lui, cu pixul roșu.
- Frică de un an în care nu urmează nimic, ieși din casa aceasta în Numele lui Isus. Copiii mei au învățat ce este un an de pe o foaie cu dentist și ședințe, iar eu sunt cel care scrie pe foaia aceea. De astăzi au și ei ceva de așteptat cu bucurie.
- Doamne, Tu ai pus zilele Tale în an și m-ai chemat la ele pe nume. Îți mulțumesc că nu m-ai lăsat cu un an gol înaintea copiilor mei. Astăzi scriu o dată în calendar și o aștept cu bucurie, în Numele lui Isus.
Exodul 12:14
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
