Invitația stă pe frigider de cinci săptămâni, sub un magnet în formă de căpșună, cu colțul de jos îndoit de la deschisul ușii.
Nuntă. Verișoara ei. Douăzeci și trei august, sala căminului, ora șaisprezece.
Dana o vede de vreo șapte ori pe zi și nu a dat niciun răspuns. A pus deja mâna pe telefon de patru ori. Ultima dată a scris trei rânduri și le-a șters.
De șapte ani, Dana este asistentă la spitalul județean și își face singură graficul de sărbători. Crăciun, Paște, Anul Nou, Sfânta Maria, toate. Colegele îi mulțumesc și îi spun că e un om bun. Șefa de secție a întrebat-o o dată, prin martie, dacă e totul în regulă acasă, și Dana a spus că da, că oricum nu are copii mici.
Adevărul este că are un motiv de fier ca să nu fie niciodată la nicio masă.
Ce s-a întâmplat s-a întâmplat la aniversarea de șaptezeci de ani a mamei ei. Se pregătise cinci luni. Sală închiriată, patruzeci de invitați, un tort cu două etaje, o formație de trei oameni. Dana era la trei ore distanță și nu a venit. Nu a sunat. Nu a răspuns la telefon nici la unsprezece noaptea, când a sunat sora ei a patra oară.
Mama ei a stat în capul mesei, în rochia albastră, și le-a spus oamenilor că Dana este răcită.
Toată lumea știa că nu este răcită.
Nu au strigat la ea. Ar fi fost mai ușor dacă strigau. Mama ei a îmbrățișat-o la două zile după, i-a dat o pungă cu prăjituri rămase și nu a mai adus vorba niciodată, nici măcar o dată, în șapte ani.
Dar la mesele de după, ceva se schimbase. Cineva făcea o glumă. Cineva se oprea din glumă. Un unchi ridica paharul și spunea, râzând, să vină toți de data asta. Iar Dana stătea la masă și își asculta bătăile inimii în urechi.
Așa că, încet, a scos mesele din an.
Și odată cu ele a ieșit și altceva, ceva ce nu a observat decât anul trecut, într-o gardă de noapte de Crăciun, când s-a uitat pe geam la un brad dintr-o curte: nu mai are nimic de așteptat.
Anul se învârte. Ture, ore suplimentare, iarnă, vară, iarăși iarnă. Nu mai există nicio zi în calendarul ei către care să se uite înainte. Un an fără nicio dată în el este un lucru mai greu decât pare, și ea îl duce de șapte ani.
Și poate că tu nu ai un grafic de gărzi. Poate ai o scuză gata pregătită pentru fiecare botez. Poate te îmbolnăvești fix în ziua aceea, în fiecare an, cu o regularitate care nu mai poate fi coincidență. Dar ai și tu o invitație undeva, și un an din care ai scos, rând pe rând, toate mesele.
Cine ține masa cea mare
Îngăduie-mi să spun de la început ce nu facem aici.
Nu vom hotărî în mesajul acesta care sărbători se țin astăzi, care nu, cine are dreptate și cine nu are. Nu este treaba mea și nu vreau să iasă de aici încă o listă la care cineva poate pica. Dacă nu ții nicio zi, nu rămâi afară din nimic. Vorbim despre altceva: despre un an care are din nou ceva înainte.
Acum ascultă ce spune Scriptura, pentru că folosește un cuvânt pe care merită să îl ții minte.
Când Dumnezeu vorbește despre zilele Lui, în Levitic 23, El le numește sărbătorile Mele și adunările Mele (Levitic 23:2). Cuvântul din spate înseamnă întâlnire fixată dinainte. O oră stabilită de Cineva, într-un loc stabilit de El, cu invitații trimise de El.
Vezi ce se schimbă? O masă de familie se ține cu invitații pe care le dau oamenii. O întâlnire rânduită se ține pentru că a hotărât El.
Deci ascultă asta, chiar în dimineața aceasta: ești invitat de Cel care ține masa, nu tolerat la masa cuiva. Scriptura spune că zilele acelea sunt ale Domnului, adunările Lui, hotărâte de El (Levitic 23:2), iar Duhul Sfânt este Cel care duce invitația aceasta până înăuntrul tău, unde nu ajunge niciun unchi cu paharul ridicat.
Și acum uită-te la ce anume repetă zilele acelea, pentru că aici este toată bucuria.
O repetiție are sens numai dacă vine spectacolul. Zilele rânduite arată înainte, spre ceva ce vine, și Isaia ne-a spus și cum arată lucrul acela.
Domnul oștirilor va pregăti pentru toate popoarele, pe muntele acesta, un ospăț cu bucate alese, un ospăț cu vinuri vechi, cu bucate grase și pline de măduvă, cu vinuri vechi și limpezite.Isaia 25:6
Citește încă o dată și numără cine face treaba. El pregătește. El alege bucatele. El primește. Nu scrie nicăieri că masa aceea se ține dacă se strâng destui oameni de acord cu tine.
Și ia asta acum, cu amândouă mâinile: ai primit invitația de la Gazdă, nu de la oaspeți. Cuvântul spune că Domnul oștirilor este Cel care pregătește ospățul pentru toate popoarele, pe muntele acela (Isaia 25:6), iar Duhul Sfânt este Cel care duce invitația aceasta până la tine, în tura de noapte, la ora trei.
Iar două rânduri mai jos vine propoziția care este scrisă pentru tine, exact pentru tine.
El nimicește moartea pentru totdeauna, șterge lacrimile de pe toate fețele și îndepărtează ocara poporului Său de pe tot pământul (Isaia 25:8).
Ocara. Ce se simte la masă când se oprește o glumă. Ce se aude în urechi când cineva ridică paharul. Nu ai citit greșit: El nu spune că o va acoperi frumos, ca să nu se vadă. Spune că o ridică de pe tot pământul, ca pe o față de masă strânsă la sfârșit.
Așa că ridică ochii de pe frigiderul acela: ai primit un loc la masa cea mare, nu o invitație de curtoazie. Cuvântul spune că Domnul oștirilor pregătește ospățul pentru toate popoarele și că El ridică ocara de pe poporul Său (Isaia 25:6, 8), iar Duhul Sfânt este Cel care face lucrul acesta viu în tine acum, în tura de noapte, cu bradul acela pe geam.
Mai este ceva, și schimbă felul în care arată următoarele douăsprezece luni.
Un om care nu are nimic înainte nu este doar trist. Este obosit într-un fel special, fiindcă timpul lui nu mai are formă. Dumnezeu nu a lăsat niciodată anul fără formă. A pus în el întâlniri, la ore fixate, iar oamenii care le țineau nu le țineau ca să obțină ceva. Le țineau pentru că vin.
Deci ține minte asta, chiar dacă azi nu simți nimic: ai primit un an cu ceva în el, nu o rotire goală. Este scris că zilele acelea sunt adunările Lui, chemate la vremea lor (Levitic 23:4), iar Duhul Lui pune în tine chiar acum așteptarea aceasta, ca să nu fie doar o idee frumoasă despre altcineva.
Nu îți promit că unchiul acela nu va mai spune nimic la nunta de pe douăzeci și trei. Nu pot să îți promit ce nu a promis El. Dar bunătatea lui Dumnezeu este cea care duce un om la întoarcere (Romani 2:4), și bunătatea aceea nu ține socoteala meselor la care nu ai venit.
Și încă ceva, ca să nu pleci fără el: ești așteptat cu bucurie, nu numărat cu suspiciune. Făgăduința spune că El pregătește ospățul și că El șterge lacrimile de pe toate fețele (Isaia 25:6, 8), iar Duhul Sfânt este martor înăuntrul tău la lucrul acesta chiar în minutul acesta.
Uite ce vreau să vezi, acolo în fața frigiderului.
Nu ți se cere astăzi să te duci la nuntă. Poate te duci, poate nu, iar dacă anul acesta nu poți, nimeni de aici nu îți ține socoteala. Nu ți se cere nici să dai explicații pentru șapte ani de ture, și nici să te împaci cu toată lumea până pe douăzeci și trei august.
Ți se cere un lucru mic: să pui o dată înapoi în anul tău.
Pentru că lucrul care ți s-a luat nu a fost, de fapt, o masă. A fost așteptarea. Un om care nu mai are nicio zi înainte trăiește într-un an rotund și gol, iar tu ai învățat, fără să vrei, să nu mai aștepți nimic ca să nu mai fii dezamăgit de nimic.
Iar Dumnezeu nu ți-a luat asta. El ține masa cea mare, El pregătește bucatele, El șterge lacrimile și El ridică ocara de pe oameni. Ziua aceea vine fiindcă a spus El că vine, nu fiindcă s-a strâns cvorumul.
Așa că scrie o dată. Una singură. Și las-o unde o vei vedea din nou.
Declare this over yourself
Rostește-le cu voce tare, cu calendarul deschis în față. În Hristos ai temei să vorbești, pentru că locul acela la masă este al tău, dat de Cel care ține masa, iar Scriptura spune că El pregătește ospățul și ridică ocara de pe poporul Lui. Duhul Sfânt este Cel care pune în tine bucuria de a aștepta. Vorbește rușinii și fricii, niciodată unui om din familia ta, și lasă restul în seama Lui, care lucrează în felul Lui și la vremea Lui: nu voia mea, ci a Lui.
- Invitație de sub magnet, tu nu ești o acuzație pusă pe frigider. Cuvântul lui Dumnezeu spune că Domnul oștirilor pregătește pe muntele acela un ospăț pentru toate popoarele, deci masa cea mare nu se ține fără mine dintr-o scăpare. Scriu o dată în calendar astăzi și o las la vedere.
- Rușine care mi-a luat sărbătorile, ieși în Numele lui Isus. Ocara aceasta nu este a mea de purtat, fiindcă El a spus că o îndepărtează de pe tot pământul. Duhul Sfânt îmi pune înainte ceva de așteptat, și anul acesta are din nou o zi în el.
- Doamne, Tu ești Cel care pregătește ospățul de pe munte și șterge lacrimile de pe toate fețele. Cuvântul Tău spune că ocara poporului Tău o îndepărtezi de pe tot pământul, iar Duhul Tău îmi dă bucuria de a aștepta ziua aceea. Scriu data aceasta în calendar, în Numele lui Isus, și o las unde o voi vedea din nou.
Isaia 25:6
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
