În fiecare martie, Costel mută patul.
Îl trage vreo patruzeci de centimetri spre mijlocul camerei, pune la loc noptiera, îndreaptă covorul și iese. Nu spune nimic nimănui. O face de șase ani, mereu în aceeași săptămână, mereu înainte să se lumineze bine afară.
Motivul este peretele dinspre nord. Prin var iese o pată, cam de o palmă și jumătate, cu marginea zdrențuită ca un contur de hartă. Vine dinăuntrul zidului, urcă vreo șchioapă de la podea și în fiecare primăvară este puțin mai lată decât și-o amintește el.
A dat cu var pe ea de unsprezece ori. Le știe pe toate. Prima dată doar cu bidineaua, în grabă. A doua oară a răzuit întâi. A treia oară a cumpărat altceva, de la un om care i-a zis că ăsta ține. A cincea oară a pus dulapul în fața ei. A șaptea oară a atârnat acolo un covor de perete, ca la bunici. A noua oară a lipit desenul fetei lui, cu casa și cu soarele în colț.
Toate au ținut până în martie.
Iar acum, la a douăsprezecea primăvară de când stă în casa asta, Costel nu mai spune că are o problemă cu peretele.
Spune, în gând, unde nu aude nimeni: casa asta e putredă.
Și după încă vreo două secunde, tot în gând: eu sunt putred.
Fiindcă nu peretele îl ține treaz. Este o noapte de acum șase ani, una singură, pe care el a spălat-o de atunci în toate felurile în care se poate spăla o noapte. A spus-o lui Dumnezeu de sute de ori, cu aceleași cuvinte. A postit după ea. A muncit după ea, ca nebunii, doi ani. A fost mai bun după ea decât fusese vreodată înainte de ea.
Și în fiecare martie iese iar prin var.
Poate tu nu ai perete și nu ai bidinea. Dar ai ceva peste care ai pus lucruri. Ai pus muncă. Ai pus tăcere. Ai pus o versiune mai bună a ta, ținută în picioare cu dinții. Poate ai mutat și tu un pat în viața ta, într-un fel sau altul, ca să nu mai dormi cu fața la locul acela.
Iar propoziția pe care nu ai spus-o nimănui, nici măcar celui mai apropiat om al tău, nu este că ai făcut un lucru rău. Aia ai spus-o. Propoziția pe care nu o spui este mai scurtă și te sperie de fiecare dată când urcă: nu am o pată, eu sunt pata.
Pata vine de dincolo de perete
Îngăduie-mi întâi să iau o greutate de pe umerii tăi, fiindcă apasă mai tare decât peretele.
Nimeni de aici nu îți va spune că tot iese fiindcă nu ai frecat destul de bine. Cele unsprezece straturi ale tale nu sunt lenevie. Sunt muncă, muncă adevărată, făcută cu mâinile tale, la ore la care dormeau toți ceilalți. Problema nu a fost niciodată efortul tău. Problema este că igrasia nu vine din cameră.
Vine de afară. Vine din pământul care stă lipit de zid pe partea cealaltă, din apa care se adună acolo și nu are unde pleca, și urcă prin cărămidă până iese pe la tine în casă. Poți da cu var de o sută de ori. Bidineaua este scula potrivită pentru altă treabă.
Iar acum ascultă cum se roagă un om care înțelesese asta despre el însuși.
David nu a cerut o cârpă mai bună. Nu a promis că data viitoare freacă mai tare. A cerut altceva, și a cerut-o de la Altcineva.
Curăță-mă cu isop și voi fi curat, spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada.Psalmul 51:7
Uită-te la verbe. Curăță-mă. Spală-mă. Sunt porunci, dar nu sunt adresate lui însuși. Sunt adresate lui Dumnezeu. Omul acesta știa că lucrul de care avea nevoie se afla dincolo de peretele la care ajungea mâna lui.
Ești curățat de Cineva care ajunge unde nu ajungi tu, fiindcă Psalmul 51:7 nu spune că omul se albește singur, ci că Dumnezeu îl albește. Iar Duhul Sfânt este Cel care aduce lucrul acesta în camera ta, în martie, în dimineața în care stai cu mâna pe pat.
Și mai este ceva, și aici este exact frica ta.
Domnul spune prin Isaia că, deși păcatele ar fi ca stacojiul, se vor face albe ca zăpada (Isaia 1:18). Alege bine cuvântul. Stacojiul nu era o pată căzută pe lână. Era o vopsea, iar vopseaua nu stă pe fir, intră în fir. Este exact ce crezi tu despre tine: nu este pe mine, este în mine.
Ai fost albit tocmai acolo, în fir, nu pe deasupra lui, fiindcă Isaia 1:18 vorbește despre stacojiu și despre zăpadă, nu despre o curățenie de suprafață. Duhul Sfânt este Cel care duce cuvântul acesta până sub varul tău.
Iar cine face lucrarea și cu ce o face, Dumnezeu a spus dinainte.
El a promis că va stropi apă curată peste noi și vom fi curați, și că ne va curăți de toate necurățiile noastre. Și în versetul următor spune ce face după aceea: dă o inimă nouă și pune un duh nou înăuntru (Ezechiel 36:25-26). Nu lucrează la tencuială. Sapă pe partea cealaltă a zidului.
Ești curățat din interior de o apă pe care nu tu ai adus-o, fiindcă Ezechiel 36:25 spune limpede cine stropește și peste cine, iar Duhul Lui este Cel care a fost pus înăuntru ca lucrarea aceasta să nu rămână o hârtie.
Și de aici încolo, uită-te bine, fiindcă se schimbă cuvântul.
În Scriptură, apa adunată la un loc a fost numită de Dumnezeu încă din ziua a treia (Geneza 1:10), iar poporul Lui nu a intrat în ea ca într-o cadă, ci a trecut prin ea, dintr-o parte în cealaltă, și a ieșit pe malul celălalt cu altă viață. Spălările din Lege nu erau o igienă. Erau o mutare dintr-o stare în alta. Iar Evrei 10:22 ne cheamă să ne apropiem cu inima curățită și cu trupul spălat cu apă curată, adică nu să mai stăm la mal frecând.
Ai primit o trecere, nu încă o spălare, fiindcă Evrei 10:22 spune să ne apropiem, nu să ne mai spălăm o dată. Iar Duhul Sfânt este Cel care te împinge blând spre malul celălalt exact atunci când ție ți se pare că nu ai voie să te apropii.
Iar în ziua în care s-a predicat prima dată lucrul acesta, oamenii au întrebat direct ce să facă, și li s-a spus să se întoarcă și să fie botezați, fiecare, în Numele lui Isus Hristos, pentru iertarea păcatelor, și că vor primi darul Duhului Sfânt, fiindcă făgăduința este pentru ei și pentru copiii lor (Faptele 2:38-39). Pagina aceasta nu îți spune unde, nici cum, nici singur. Lucrul acela se face cu poporul lui Dumnezeu, cu oameni care te cunosc, la vremea potrivită. Dar făgăduința lipită de el nu este a lor, este a Lui.
Și acum lucrul pentru care am scris tot ce am scris.
Pata este un lucru. Tu ești un om, iar Psalmul 51:7 este rugăciunea unui om care cere să fie spălat el, nu a unei urme care cere să fie ștearsă. Duhul Sfânt este Cel care așază deosebirea aceasta în tine, acolo unde tăcerea din martie te-a convins de altceva.
Uite ce vreau să vezi, acolo, cu mâna pe marginea patului.
Cineva a mers pe partea cealaltă a zidului. A săpat până jos, unde nu bate soarele niciodată, a scos pământul care ținea apa lipită de casa ta și i-a dat apei un drum pe unde să plece. Lucrul acela nu se putea face din cameră. Nu se putea face cu bidineaua. Nu se putea face de tine, oricâte nopți ai fi stat treaz, și asta nu spune nimic rușinos despre tine, spune doar unde era problema.
Ce ai de făcut tu astăzi nu este stratul al doisprezecelea. Este să te uiți la peretele acela ca la un perete, și la tine ca la un om, și să lași apa curată pe care nu ai turnat-o tu să facă ce a promis Cel care a turnat-o.
Iar dacă azi se vede iar conturul, se vede pe un zid care se usucă deja de dincolo. Casa aceasta nu este putredă. Casa aceasta a fost cumpărată, drenată și locuită.
Declare this over yourself
Rostește-le cu voce tare, cu mâinile sub apă. În Hristos ai temei să vorbești, fiindcă nu vorbești despre cât ai frecat tu, ci despre ce a turnat El. Vorbește peretelui și fricii, niciodată vreunui om din casa ta, și lasă restul în seama Lui, care lucrează în felul Lui și la vremea Lui: nu voia mea, ci a Lui.
- Perete dinspre nord, nu tu îmi spui cine locuiește în casa aceasta. Cuvântul lui Dumnezeu spune că apă curată a fost stropită peste mine și că pata nu se scoate cu var, ci de dincolo de zid. În martie anul acesta las patul unde este.
- Frică de a fi eu însumi pata, ieși din casa mea în Numele lui Isus. Sunt omul pentru care s-a rugat David când a cerut să fie spălat, iar Cel care spală este Dumnezeu, nu peria mea. Mă ridic de lângă perete și deschid fereastra.
- Doamne, Tu ai săpat pe partea cealaltă a zidului, acolo unde eu nu am ajuns niciodată cu mâna. Apa curată a venit de la Tine, nu din găleata mea, și de aceea zidul se usucă până jos. Îmi țin mâinile sub apă și trec dincolo, în Numele lui Isus.
Psalmul 51:7
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
