Malul pe Care Nu Mai Locuiești

Apa a fost fierbinte acum douăzeci de minute. Acum nu mai este, și ea tot freacă.

Este gulerul unei cămăși albe, cămașa bună, cea de duminică. Pata a ieșit demult, de la a doua clătire, și de atunci în chiuvetă nu mai sunt decât spumă, un guler alb și două mâini înroșite până la încheieturi. Bucătăria este liniștită. Se aude ceasul din hol și robinetul care picură la garnitură, o dată la trei secunde, de doi ani, de când tot zice cineva că îl schimbă.

Băiatul ei intră după un pahar cu apă, se uită în chiuvetă și spune, fără să ridice vocea: "Mamă. Este curat."

Ea răspunde fără să se oprească: "Știu."

Aici vreau să ne uităm împreună, pentru că în cuvântul acela este totul. Ea nu freacă pentru că pata mai este. Ea freacă pentru că ea se simte încă pătată, iar mâinile ei au găsit singurul lucru pe care știu să îl facă în privința asta.

Și de trei ani face același lucru, numai că nu cu gulerul. Este o seară de acum trei ani pe care o spală în fiecare noapte înainte să adoarmă. O ia de la capăt, o spune iar lui Dumnezeu cu aceleași cuvinte în aceeași ordine, o freacă până se înroșește pe dinăuntru, și dimineața se trezește și este tot acolo. Nu ca acuzație. Ca miros. Ca senzația aceea că, dacă s-ar apropia cineva destul de mult, ar ști.

Poate că tu nu ai chiuvetă în povestea asta. Poate ai un drum pe care îl faci pe jos până obosești destul cât să nu mai simți. Poate ai o rugăciune pe care o repeți exact la fel, pentru că întâia dată ai simțit ceva și de atunci încerci să faci apa să fie iar fierbinte. Poate ai o tăcere pe care o ții de ani de zile la temperatura potrivită.

Stai cu mine puțin, pentru că nu merg spre locul spre care te aștepți. Nu am venit să îți dau o spălare mai bună.

Ai stat destul la mal. Vreau să vorbim despre partea cealaltă.

Spălarea te aduce înapoi. Trecerea te duce dincolo.

Scriptura este plină de apă, și ai tot dreptul să fii obosit de ea, pentru că multă vreme apa aceea s-a repetat.

În Levitic, omul care atinsese ce nu trebuia se scălda în apă și era curat până seara. Până seara. Apoi venea seara. În Numeri, pentru cel care atinsese moartea se lua cenușă și se punea peste ea apă curgătoare într-un vas, și un om curat lua isop și stropea, a treia zi și a șaptea zi. Numără cu mine: două zile, două stropiri, o rânduială care se întorcea.

Nu spun asta ca să dau ceva la o parte. Nu hotărăsc eu aici ce este dat pentru ziua de azi și ce nu, și nu vei fi cântărit în pagina asta pentru ce ții și pentru ce nu ții. Spun doar ce era: o spălare se ocupă de ziua de azi, și pe urmă vine mâine. Asta nu este un defect al spălării. Asta este ce înseamnă o spălare.

Iar tu, la chiuveta ta, ai simțit lucrul acesta în trup înainte să îl citești undeva. De asta doare. Nu ești un om care nu se spală. Ești un om care se spală mereu și nu ajunge nicăieri, iar inima ta a știut dintotdeauna că trebuie să existe undeva un capăt. Capătul acela este promis, și nu de mine: în Ezechiel 36:25 El spune că va stropi apă curată peste noi și vom fi curați, iar Duhul Sfânt este Cel care duce făgăduința asta până la chiuveta la care stai.

Există. Și nu este o frecare mai bună. Este alt fel de apă, iar totul stă în cine ține vasul.

Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri.Ezechiel 36:25

Uită-te la mâini. Nu sunt ale tale.

Toată apa din viața ta de până acum a avut mâinile tale pe ea. Tu ai dat drumul la robinet, tu ai adus peria, tu ai hotărât cât de tare și cât de mult. Aici, întâia dată, propoziția are alt subiect. El stropește. El curăță. Tu ești locul unde se întâmplă, nu omul care o face. Așa este scris în Ezechiel 36:25 și 27, unde curățirea și Duhul vin din aceeași gură și din aceeași mână, și de aceea nu depinde de cât de tare freci.

Și mai este ceva, tocmai de la începutul de tot. În ziua a treia, Dumnezeu a strâns apele de sub cer într-un singur loc, și strângerii apelor i-a pus nume: mări. Apa aceea nu a fost cărată de nimeni. A fost adunată de El. Într-o strângere de ape nu torni. Într-o strângere de ape intri.

Aici este un joc de cuvinte pe care vreau să ți-l dăruiesc, și îl numesc de la început exact ce este: un joc de cuvinte, nu o învățătură. Nu clădesc nimic pe el și nu îți cer să crezi nimic din pricina lui. În Ieremia, profetul Îi spune Domnului "Nădejdea lui Israel", și în aceeași suflare Îl numește izvorul apelor vii. În limba în care a fost scris, cuvântul pentru nădejdea aceea se scrie cu aceleași litere ca strângerea apelor din Geneza. Atât. Este doar frumos, și îl spun pentru că este frumos: Cel în care se nădăjduiește este și Cel în care se intră, ca într-o apă adunată de El.

Apoi vine ziua în care apa iese din casă.

Ioan a stat la Iordan și a chemat un popor la întoarcere, și oamenii nu au mai spălat în lighean acasă. Au ieșit. Tot ținutul Iudeii și toți cei din Ierusalim au ieșit afară, la un râu, și au coborât acolo mărturisindu-și păcatele. Iar el, care avea mulțimea aceea toată în mână, a arătat cu degetul dincolo de el însuși și dincolo de apa lui, spre Unul care venea și care era mai tare decât el.

Ține minte forma asta, pentru că este forma întregii povești. Nu o frecare mai bună. O ieșire, o coborâre, și Cineva care te așteaptă dincolo.

Și când ai crede că se închide, se deschide.

La Rusalii, oamenii au fost străpunși în inimă și au întrebat exact ce întrebi tu de trei ani: ce să facem? Petru nu le-a dat o metodă. Le-a spus: pocăiți-vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor, și veți primi darul Duhului Sfânt. În ziua aceea au trecut în jur de trei mii de oameni. Trei mii într-o singură zi, și niciunul dintre ei nu a frecat nimic ca să ajungă acolo.

Iar mai târziu, unor oameni care aveau trecutul scris pe ei cu litere mari, Pavel le-a spus lucrul care ar trebui lipit deasupra fiecărei chiuvete din lumea asta: ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți, în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.

La trecut. Făcut. Lucrat asupra lor, nu obținut de ei.

Aici mă opresc și îți spun un lucru cinstit, ca să nu te împing nicăieri. Dacă în timp ce citești ți s-a aprins întrebarea despre apă și despre botez, du întrebarea aceea la un om, nu la un râu. Vorbește cu cineva care umblă cu Isus și care te cunoaște, într-un loc unde te vede cineva. Nu îți spun aici nici unde, nici cum, și nu te duce singur nicăieri. Găsește pe cineva. Aici mă opresc.

Și încă ceva, pentru că știu în ce casă ai crescut. Nu am venit să judec ce s-a rostit peste tine când erai mic, în brațele cuiva care te iubea. Nu este treaba mea și nu o fac. Lucrul despre care vorbesc aici este ce ține Dumnezeu în mâna Lui pentru tine astăzi, cu ochii tăi deschiși.