Geanta este sub pat. Nu cea mare. Cea albastră, cu fermoarul care se agață la colț.
În ea sunt trei lucruri: un pulover, actele într-o folie de plastic, și încărcătorul de rezervă, fiindcă cel bun rămâne mereu în priza din bucătărie.
Nu pleci nicăieri. Nu ai unde. Mama are optzeci și doi de ani, are nevoie de cineva noaptea, iar acel cineva ești tu, de șapte ani.
Dar geanta stă acolo.
Ai adus-o în prima săptămână, când toată lumea spunea că este temporar, până se așază lucrurile. Și s-au așezat. S-au așezat atât de bine încât nimeni nu le-a mai desfăcut la loc.
Ai o cană. Este a ta pentru că numai tu o folosești, dar o speli imediat și o pui în dulap, ca să nu stea pe scurgător. Ai un prosop, și este cel din sertarul al doilea, cel de oaspeți. Ai jumătate de raft, deasupra celui cu medicamentele.
Nu ai bătut niciun cui în perete.
Ai și un tablou. Îl ai de dinainte, o fotografie cu marea, într-o ramă subțire. Stă sprijinit de perete, în spatele ușii, de șapte ani. L-ai ridicat de vreo trei ori și l-ai pus la loc, pentru că un cui bătut în peretele altcuiva este o afirmație, iar tu nu ai simțit niciodată că ai dreptul să faci afirmații aici.
Faci în schimb foarte multe alte lucruri. Pastilele la opt, la două și la nouă. Cearșaful schimbat marțea. Programările trecute pe un bilet, prins de ușa frigiderului cu un magnet în formă de lămâie.
Când vine sora ta, o dată la două luni, faci curat înainte. Ca și cum ar urma un control.
Și seara, când se face liniște și se aude ceasul din hol, îți trece prin minte gândul acela pe care nu l-ai spus nimănui, niciodată, nici măcar cu voce tare într-o bucătărie goală:
Dacă mâine nu ar mai fi nevoie de mine aici, unde m-aș duce?
Întrebarea aceasta nu este despre chirie. Este mai veche decât casa aceasta. Ai avut-o și la șaptesprezece ani, în casa părinților tăi. Ai avut-o în camera de cămin. Ai avut-o în apartamentul acela închiriat, cu fata care s-a măritat și a plecat.
Peste tot ai stat ca un oaspete care se face util.
Iar un oaspete, oricât de folositor, ține întotdeauna o geantă sub pat.
Nimeni nu intră în legământ ca oaspete
Sunt din locuri unde pământul își aduce aminte al cui este. Un om de la noi îți poate arăta cu degetul unde se termină ce este al lui, și nu pentru că a plătit acolo, ci pentru că locul acela i-a fost dat înainte să se nască el, și rămâne al alor lui după ce el nu va mai fi. Nimeni nu întreabă un astfel de om dacă a fost destul de folositor luna aceasta.
Așa se poartă un legământ. Nu ca o chirie. Ca un pământ.
Vreau să te uiți cu mine la ce a scris Pavel unor oameni care trăiseră toată viața cu geanta sub pat.
Căci nu ați primit un duh de robie, ca să vă temeți din nou, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Ava, Tată! Însuși Duhul dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.Romani 8:15 și 16
Uită-te la ordinea cuvintelor, fiindcă în ordine stă totul.
Nu scrie că ai fost promovat de la rob la fiu după o perioadă de probă. Nu scrie că robul harnic ajunge cu timpul copil. Scrie că robia și înfierea sunt două duhuri diferite, două feluri de a locui în aceeași casă, și că unul dintre ele nu ți-a fost dat niciodată.
Ai primit Duhul înfierii, și nu ți s-a dat pentru că ai fost de folos cuiva. Nu îmi rostesc eu părerea peste tine aici. Este scris în Romani 8:15, iar Duhul Sfânt este Cel care pune strigătul acela, Ava, Tată, în gura unui om care toată viața a cerut voie pentru un pahar cu apă.
Aici se rupe ceva vechi. Un rob poate fi trimis afară, oricât de bine ar munci, pentru că el ține de casă prin ce face. Un fiu ține de casă prin cine este. Amândoi pot spăla aceeași cană; numai unul dintre ei o pune înapoi în dulap ca să nu se vadă că a fost acolo.
Și mai este un lucru pe care trebuie să îl auzi, pentru că el stă înaintea a tot ce ai făcut tu vreodată.
El ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără cusur înaintea Lui, în dragoste, și ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Lui.Efeseni 1:4 și 5
Ai fost ales înainte de întemeierea lumii. Adică într-un moment în care nu erai de folos absolut nimănui, fiindcă nu erai deloc. Efeseni 1:4 pune alegerea Lui înaintea existenței tale, iar Duhul Lui este Cel care face ca lucrul acesta să nu rămână o informație frumoasă, ci să ajungă jos, în locul din tine care numără de șapte ani cât mai ești de folos.
Legământul, în Scriptură, nu este o înțelegere între doi care se controlează reciproc. O înțelegere se rupe când o parte nu își face treaba. Un legământ se taie, se jură, și ține pe cuvântul celui care l-a jurat.
Tot așa, Dumnezeu, vrând să arate și mai limpede moștenitorilor făgăduinței că hotărârea Lui nu se schimbă, a pus la mijloc un jurământ.Evrei 6:17
Locul acesta este al tău pentru că El a jurat, nu pentru că ai fost cuminte. Evrei 6:17 spune că Dumnezeu a pus un jurământ la mijloc tocmai ca lucrul acesta să nu depindă de starea ta de duminică seara, iar Duhul Sfânt este martorul care ține jurământul acela viu în tine atunci când memoria ta obosește.
Acum vreau să spun ceva despre anii aceștia, și nu vreau să îl spun repede.
Șapte ani pe același coridor. Aceleași pastile la aceleași ore. Un an care seamănă cu celălalt atât de mult încât nu îi mai poți deosebi. Nimeni nu aplaudă. Nu se termină, și nu seamănă cu nimic important.
Nu am de gând să înfrumusețez asta. Este greu, și este greu în felul care obosește cel mai tare, adică încet.
Dar ascultă unde te așază Dumnezeu în timp ce faci lucrul acesta.
Nu vă voi lăsa orfani; Mă voi întoarce la voi.Ioan 14:18
Ți-a fost dat un Tată care nu pleacă atunci când nu mai ești util. Ioan 14:18 este promisiunea Lui, spusă unor oameni care tocmai aflaseră că rămân singuri, iar Duhul Sfânt este chiar felul în care Isus Se ține de cuvântul acela: El este Cel trimis ca să nu rămână casa goală.
Așa că despachetează.
Nu mâine. Acum, cât mai ține liniștea din casă.
Nu îți spun să pleci de acolo și nu îți spun să rămâi. Nu este treaba mea să hotărăsc eu ce faci cu mama ta, cu casa, cu anii care vin. Îți spun un singur lucru, și el este despre temei: nu locuiești nicăieri pe pământul acesta ca oaspete tolerat, fiindcă nici Dumnezeu nu te-a primit așa în casa Lui.
Ești copil, și nu de ieri. Romani 8:16 spune că Duhul Însuși dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu, iar mărturia aceea nu se oprește în zilele în care te simți de prisos. Duhul nu depune mărturie o dată pe lună, când ești în formă.
Bate cuiul în perete. Pune tabloul cu marea acolo unde îl vezi când intri. Dacă mama ta te întreabă ce faci, spune-i adevărul: pun un tablou.
Iar dacă mâine se schimbă totul, dacă vine ziua în care casa aceasta nu mai are nevoie de tine, tu nu rămâi fără loc. Locul tău nu a fost niciodată camera aceea.
Declare this over yourself
Nu rostești lucrurile acestea ca să te convingi pe tine. Le rostești pentru că ești în Hristos, iar ce urmează ți-a fost dat, nu ți-a fost vândut. Autoritatea Lui stă sub cuvintele acestea, nu puterea ta, iar Duhul Sfânt este Cel care duce mai departe ce a promis Dumnezeu în Romani 8:15. Cum arată mâine dimineață în casa aceasta rămâne al Lui, în felul Lui și la vremea Lui, și las rezultatul la El. Tu spune ce a spus El deja.
- Geantă de sub pat, tu nu mai ești ieșirea mea din casa aceasta, fiindcă nu am intrat aici ca oaspete. Cuvântul lui Dumnezeu spune că am primit Duhul înfierii și nu un duh de robie, așa că astăzi bat cuiul în perete.
- Frică de a fi de prisos, tu nu îmi mai spui că locul meu ține cât timp sunt de folos. Dumnezeu m-a ales înainte de întemeierea lumii, când nu eram de folos nimănui, și lucrul acesta nu se poate lua înapoi. Rămân în casa aceasta ca un copil al Lui, nu ca un oaspete.
- Tată, Tu m-ai chemat pe nume înainte să pot fi de folos cuiva, și nu m-ai primit în casa Ta ca oaspete. Îți mulțumesc că nu îmi ceri chirie și nu îmi ceri dovezi. Despachetez astăzi, în Numele lui Isus, și rămân.
Romani 8:15
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
