Corina a făcut sarmale de la șase dimineața. Șaptezeci și două. A pus tava mare, de tablă, cu prosopul de bucătărie legat peste ea ca să nu se răstoarne, pe scaunul din dreapta, și a condus cei patru kilometri până la sala bisericii.
A parcat cu spatele, lângă gard, unde nu se vede din ușă.
Prin geamul lateral se vedeau ferestrele sălii, toate aprinse, galben. Se vedea cine intră. A recunoscut paltonul unei femei, pe cineva care căra un cazan cu două mâini, doi copii care s-au împins la ușă și au râs. Aburul de la tavă a început să urce pe parbriz, și ea l-a șters o dată cu mâneca, apoi nu l-a mai șters.
A stat treizeci și cinci de minute cu tava pe genunchi.
Ce se întâmplase era vechi de doi ani și îl știa tot orașul. Corina spusese, într-o seară, ceva ce nu era al ei de spus. Un lucru despre familia altcuiva, spus la persoana potrivită, care l-a spus mai departe. Două familii nu mai vorbesc nici azi. Nu a negat niciodată. A cerut iertare de trei ori, o dată în fața oamenilor, cu vocea sugrumată, și i s-a spus că este în regulă.
Și chiar așa a fost, oarecum. Nimeni nu îi face nimic. Oamenii o salută. Dar când intră ea într-o cameră, se schimbă ceva în felul în care se termină propozițiile, și lucrul acela este mai greu de purtat decât o ceartă pe față.
La nouă și patruzeci seara a pornit motorul și a ieșit din parcare fără să aprindă farurile până la ieșirea din curte.
Acasă a mâncat două sarmale în picioare, lângă aragaz, direct din tavă.
Iar în seara aceea, pentru prima dată, și-a spus lucrul pe care îl gândea de doi ani fără să îl formuleze: dacă m-ar primi ei înapoi cu adevărat, aș ști că m-a primit și Dumnezeu.
Și poți să nu mai faci pe străinul, fiindcă tu ai stat în parcarea aceea.
Poate a fost un birou și nu o sală. Poate a fost o familie care a avut o ședință despre tine, un grup din care ai ieșit, o curte de bloc, o clasă, un sat. Undeva este o cameră luminată în care nu intri, și undeva înăuntrul tău s-a scris o ordine: mai întâi ei, pe urmă El.
Ordinea aceea este pe dos. Și tocmai de aceea nu ajungi niciodată la El.
Verdictul s-a rostit înainte să fie ședința
Îngăduie-mi să iau întâi ceva de pe umerii tăi.
Nimeni de aici nu îți va spune că nu ai cerut iertare cum trebuie, sau că, dacă ai fi făcut-o altfel, camera aceea s-ar fi purtat altfel cu tine. Nu îți spune asta nici Dumnezeul care a stat cu tine în mașină, treizeci și cinci de minute, cu aburul urcând pe parbriz. Faptul că oamenii nu știu să termine o propoziție când intri tu nu este o măsurătoare a poziției tale înaintea lui Dumnezeu.
Acum ascultă ce spune Scriptura, pentru că este ordinea inversă față de tot ce ai învățat.
În cer se cântă o cântare, iar Duhul Sfânt a pus-o în Scriptură ca să o auzim și noi. Ascultă cu ce începe, pentru că nu începe cu ce a făcut cineva ca să fie primit.
Vrednic ești Tu să iei cartea și să îi rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, limbă, popor și neam.Apocalipsa 5:9
Uită-te la verbul acela. Răscumpărat. Nu invitat, nu votat, nu reprimit după o perioadă de probă. Scos de acolo și adus în altă parte, de Cineva care a făcut lucrarea singur.
Și acum îți spun, în dimineața aceasta: ești deja cumpărat înapoi, nu pus pe o listă de așteptare. Scriptura spune limpede că Mielul a fost înjunghiat și că El a răscumpărat oameni pentru Dumnezeu cu sângele Lui (Apocalipsa 5:9). Iar Duhul Sfânt este Cel care face vie în tine lucrarea aceea, nu părerea unei săli.
Aceasta este singura poveste din Biblie în care ușa se deschide dinspre El, și merită să vezi de unde vine.
În noaptea Paștelui, în Egipt, familiile care au trăit nu au trăit fiindcă erau mai bune decât vecinii. Au trăit pentru că era sânge pe ușorii ușii. Dumnezeu Însuși spune de ce: sângele va fi un semn pe casele voastre, iar când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi (Exod 12:13). Nimeni din casa aceea nu a fost intervievat. Nu s-a votat nimic. S-a văzut un singur lucru, și nu era purtarea lor.
Așa că ridică ochii o clipă: ești sub semnul acela, nu sub reputația ta. Este scris că, atunci când El vede sângele, trece pe lângă casa aceea (Exod 12:13), iar Duhul Sfânt este Cel care ține adevărul acesta viu în tine atunci când memoria orașului tău spune altceva.
Iar Pavel spune fără ocolișuri: Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit (1 Corinteni 5:7). Mielul acela nu este o figură de stil și nu este o lecție de morală. Este o jertfă adusă o dată, în afara ta, înainte ca tu să ai ceva de spus despre asta.
Deci ține minte asta, chiar dacă azi nu simți nimic: ți-a fost dat un loc, nu ți-a fost votat. Cuvântul spune că printr-o singură jertfă El i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei sfințiți (Evrei 10:14), și acolo nu urmează nicio anexă cu excepții. Duhul Sfânt este Cel care ține lucrul acesta viu în tine astăzi, când tu îl uiți de trei ori pe zi.
Și pe urmă vine dimineața, care este partea despre verdict.
Femeile au ajuns la mormânt la revărsatul zorilor și au auzit o singură propoziție: nu este aici, a înviat, cum a spus (Matei 28:6). Piatra nu a fost dată la o parte ca să iasă El. A fost dată la o parte ca să vadă ele.
Uite de ce contează asta pentru tine, în parcare. Învierea nu este doar sfârșitul fericit al unei povești triste. Este verdictul Tatălui asupra Fiului Său. Fiul a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră (Romani 4:25). Tatăl S-a uitat la jertfa Fiului Său și a spus, cu tot cerul de martor: primit. Mormântul gol este semnătura de sub propoziția aceea.
Iar acum ține-te bine, pentru că aici se răstoarnă toată ordinea ta: verdictul acela este al tău, rostit peste tine astăzi. Scriptura spune că El a fost înviat pentru îndreptățirea noastră, deci hotărârea despre tine s-a luat la mormânt, nu la ședință (Romani 4:25). Duhul Lui este Cel care duce hotărârea aceea până înăuntrul tău, unde nu ajunge nicio cameră luminată.
Nu îți promit că oamenii aceia își vor termina propozițiile altfel. Nu pot promite ce nu a promis El. Dar bunătatea lui Dumnezeu este cea care duce un om la întoarcere (Romani 2:4), și bunătatea aceea nu așteaptă la ușa sălii ca să vadă ce hotărăsc ei.
Și încă ceva, ca să nu pleci fără el: ai primit intrarea, nu o cerere de intrare. Cuvântul spune că Mielul a răscumpărat pentru Dumnezeu oameni din orice seminție, limbă, popor și neam (Apocalipsa 5:9), și nicăieri în propoziția aceea nu scrie: după ce te iartă sala. Duhul Sfânt te duce înăuntru, la Tatăl, chiar în minutul acesta.
Uite ce vreau să vezi, acolo în mașină, cu tava pe genunchi.
Nu aștepți să fii primit. Aștepți să fii primit a doua oară, de oameni, ca să ai curaj să te apropii de Cineva care te-a primit deja. Iar între tine și Dumnezeu nu stă sala aceea. Nu a stat niciodată. Sala nu are cheia și nu a avut-o.
Nu ți se cere astăzi să intri pe ușa aceea. Când și cum se întâmplă asta rămâne între tine și El, în felul Lui. Ți se cere să încetezi să tratezi camera aceea ca pe un tribunal care încă deliberează, când sentința s-a citit deja, în altă parte, într-o grădină, la revărsatul zorilor.
Nu vii cu tava. Vii cu mâinile goale. Aceasta este singura masă din lume unde a veni cu ceva în brațe te ține afară.
Declare this over yourself
Rostește-le cu voce tare, cu palmele deschise. În Hristos ai temei să vorbești, pentru că locul acesta ți-a fost dat, nu ți-a fost votat, iar Scriptura spune că Mielul te-a răscumpărat cu sângele Lui ca să te aducă înăuntru. Duhul Sfânt este Cel care face vie în tine, chiar acum, jertfa aceea. Vorbește fricii și rușinii, niciodată unui om din sala aceea, și lasă restul la El, care lucrează în felul Lui și la vremea Lui: nu voia mea, ci a Lui.
- Sală cu ferestrele aprinse, tu nu ești ușa dintre mine și Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu spune că Mielul a fost înjunghiat și a răscumpărat oameni pentru Dumnezeu cu sângele Lui, deci ușa aceasta s-a deschis dinspre El. Cobor din mașină cu mâinile goale și mă apropii astăzi.
- Frică de a intra până nu mă primesc ei, ieși din casa mea în Numele lui Isus. Verdictul care contează s-a rostit într-o dimineață, la un mormânt gol, și nu se votează într-o sală. Duhul Sfânt îmi spune înăuntru ce a hotărât Tatăl despre Fiul Său, și aceea este hotărârea rostită peste mine.
- Isuse, Tu ești Mielul înjunghiat, și mormântul Tău este gol în dimineața aceasta. Cuvântul Tău spune că printr-o singură jertfă i-ai făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei sfințiți, și eu stau pe jertfa aceea, nu pe părerea unei camere. Îmi întind mâinile goale și primesc, în Numele lui Isus, ce s-a făcut deja fără mine.
Apocalipsa 5:9
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
