Toader găsește sacul într-o dimineață de la sfârșitul lui octombrie, când mai era brumă pe scânduri.
Un sac de pânză, legat la gură cu sfoară, pus drept la mijlocul prispei ca să nu îl rateze nimeni. Nuci. Curate, uscate, alese, nu adunate la repezeală de sub pom. Cineva a stat câteva ore la ele.
Toader iese în drum și se uită în sus și în jos. Nu este nimeni. Se duce la vecinul din stânga și întreabă. Nu el. Se duce la vecinul din dreapta. Nu. Îi întreabă pe cei de peste drum, apoi, mai încurcat, pe femeia care vine cu laptele, apoi pe omul care taie lemne la trei case mai jos. Nimeni.
Trei zile umblă cu întrebarea asta în gură ca un cui în talpă.
Trebuie să înțelegi cum funcționează Toader, altfel nu se vede nimic aici. Când vecinul i-a adus toamna trecută un coș de mere, în duminica următoare vecinul avea la poartă un borcan de miere. Când i s-a rupt căpriorul de la șură și au venit patru oameni să îl ridice, sâmbăta următoare Toader era pe acoperișul fiecăruia dintre ei, pe rând, cu ciocanul în mână, înainte să îl cheme cineva. Nu ține socoteli scrise. Nu i-ar trece prin cap. Dar are în el o cumpănă care nu îl lasă să doarmă până nu se așază la loc, și cumpăna aceea a fost pusă în el la o vârstă la care nu alegi nimic.
Sacul acela nu se poate așeza la loc. Nu are nume pe el.
Îl ține în tindă până în februarie. Nu îl deschide. De câte ori intră, îl vede. Iar dacă îl întrebi, îți spune că îl păstrează până află al cui e, și crede ce spune.
Nevastă-sa deschide sacul într-o seară și face cozonac cu nuci pentru copii. Toader nu zice nimic. Mănâncă și el o felie, la masă, cu spatele drept, ca un om care mănâncă la altcineva acasă.
Iar în primăvară, când vine Paștele și se duce lumea la biserică, Toader stă în ultima bancă, lângă ușă. A auzit de o sută de ori ce s-a făcut acolo pentru el. De o sută de ori.
Nu a putut lua nici măcar o dată.
Ce s-a făcut, s-a făcut fără tine în cameră
Vreau să spun întâi ceva bun despre omul acesta, fiindcă lumea îl trece cu vederea.
Cumpăna din el nu este un păcat. Este cinste. Un om care întoarce fiecare coș de mere și urcă pe fiecare acoperiș este un om pe care se poate sprijini un sat întreg, și satul acela știe. Nu îți cer să te lepezi de asta. Îți cer să vezi un singur loc în care cumpăna nu are ce să cântărească, pentru că lucrul pus în talerul celălalt a fost pus acolo înainte să te naști tu.
Uite ce s-a întâmplat, și hai să o spunem simplu, ca între oameni care lucrează cu mâinile.
A fost un Miel. Nu o idee, nu o poveste frumoasă de primăvară. Un Miel adus la înjunghiere, la Paște, în ziua în care se pregătea mielul în fiecare casă. Sângele pus pe ușori a fost dintotdeauna semnul că în casa aceea nu intră nimicitorul, și nimeni nu a câștigat semnul acela cu vreo faptă. Semnul se punea, și ținea.
Ai primit ceva ce nu ai cum să întorci, și tocmai de aceea ține. În Isaia 53:5 este scris că El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre și zdrobit pentru nelegiuirile noastre, că pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și că prin rănile Lui suntem vindecați, iar Duhul Sfânt este Cel care așază rândul acela în pieptul unui om, nu doar în urechea lui.
Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați.Isaia 53:5
Citește încă o dată și caută-te pe tine în rând. Nu ești acolo. Nu se cere nimic de la tine în propoziția aceea. Tot ce se mișcă acolo se mișcă în direcția ta.
Ești pus înăuntrul unei sărbători care a început fără tine. În 1 Corinteni 5:7 stă scris că Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit, iar Duhul Sfânt nu te cheamă astăzi să aduci ceva la masa aceea, ci să te așezi la ea.
Și acum partea pe care un om ca tine trebuie să o audă foarte limpede.
Pe cruce, ultimul cuvânt nu a fost o rugăminte. A fost o socoteală încheiată. În Ioan 19:30 este scris că, după ce a luat oțetul, a spus "S-a isprăvit", și abia apoi Și-a dat duhul. Cuvântul acela nu înseamnă "am terminat de suferit". Înseamnă că lucrarea a fost dusă până la capăt și că nu a mai rămas nimic de adăugat de nimeni, iar Duhul Lui este Cel care ține cuvântul acesta viu peste tine în dimineața în care te trezești cu datoria în cap.
Datoria aceasta nu are niciun drept să stea în tinda ta, ca sacul acela, până afli al cui e.
Iar dacă te întrebi de unde știm că socoteala a fost primită, nu ghicim. Există un verdict, și a fost rostit de Tatăl asupra Fiului Său, în văzul lumii.
Ai fost socotit drept prin ceva ce s-a întâmplat în afara ta. În Romani 4:25 este scris că El a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră, iar Duhul Sfânt nu te lasă să citești rândul acela ca pe o teorie: învierea este semnătura Tatălui pe lucrarea Fiului, și semnătura aceea stă peste tine.
Mormântul este gol. Nu pe jumătate gol, nu gol în sens frumos. Gol.
Chiar acum, în timp ce citești, ești înăuntrul verdictului acestuia. În Luca 24:6 este scris că le-au spus femeilor "Nu este aici, ci a fost înviat", iar Duhul Sfânt este Cel care duce piatra aceea răsturnată până la prispa ta, în dimineața cu brumă, unde stă sacul.
Uite ce vreau să faci acum, și îți spun cinstit că, pentru tine, este mai greu decât orice muncă.
Nu întoarce nimic.
Nu îți lua un angajament nou. Nu îți pune în gând că de acum vei fi mai bun, mai des la biserică, mai atent, mai treaz dimineața. Toate acestea sunt bune, și niciuna dintre ele nu are ce căuta în talerul celălalt, fiindcă talerul acela a fost umplut o dată pentru totdeauna.
Un dar se primește cu mâinile goale. Nu se poate altfel. Un om cu mâinile pline nu poate lua nimic, oricât de bune ar fi lucrurile din ele.
Iar sacul de pe prispă nu a fost lăsat acolo ca să te chinuie. A fost lăsat de Cineva care nu voia să fie întors și care Și-a scris numele pe el, o dată, cu sânge, la Paște, și l-a semnat cu un mormânt gol.
Astăzi, dezleagă sfoara.
Declare this over yourself
Rostește-le cu voce tare, cu palmele întinse. Verdictul acesta ți-a fost dat, nu ți s-a cerut să îl câștigi, și Cuvântul lui Dumnezeu spune că lucrarea s-a isprăvit, iar Duhul Sfânt este Cel care o face vie în tine. Vorbește rușinii și datoriei, niciodată unui om de lângă tine, și lasă restul la El, care lucrează în felul Lui și la vremea Lui.
- Sacule lăsat pe prispă, tu nu ești o datorie pusă pe umerii mei. Cuvântul lui Dumnezeu spune că Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit, și că lucrarea s-a isprăvit pe cruce. Nu mai am ce adăuga la ceva încheiat, și nu mai încerc.
- Rușine de mână goală, taci în casa aceasta, în Numele lui Isus. Mielul a fost dat pentru mine și mormântul este gol în dimineața aceasta. Mâinile mele sunt deschise, și așa se primește.
- Isuse, Tu ai spus că s-a isprăvit, iar Tatăl Tău a semnat cuvântul acela când Te-a ridicat dintre cei morți. Verdictul rostit asupra Ta este verdictul rostit peste mine. Dezleg sfoara astăzi și mă așez la masă.
Isaia 53:5
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
