Vasile are patruzeci și patru de ani și citește cu brațul întins.
Nu din obișnuință. De vreo doi ani nu mai vede aproape, așa că ține pagina la capătul brațului, cu cotul drept, și dă capul pe spate ca să prindă rândul. Îi spune "distanța bună".
La unsprezece ani a învățat pe de rost paisprezece versete pentru o serbare. Le-a spus în fața sălii, tare, fără nicio poticnire, cu mâinile pe lângă corp, și o învățătoare i-a prins pe piept o stea de hârtie galbenă, decupată cu foarfeca, cu un colț îndoit.
Steaua stă și acum într-o cutie de chibrituri, în sertarul de la bucătărie, sub șurubelnițe. Culoarea s-a dus. Colțul a rămas îndoit. Poate să pună degetul pe ea și pe întuneric.
Le știe și acum, toate paisprezece, în ordine, cu virgule cu tot. Le-a spus la înmormântarea unui unchi. Le spune la volan, când e trafic.
Și le spune seara Anei, care are șapte ani și cere de fiecare dată "cele lungi".
Săptămâna trecută a ajuns la ultimul verset, a închis cartea și a pus-o pe noptieră. Ana s-a ridicat într-un cot.
"Tati, ție cine ți le spunea seara?"
"Cum adică cine? Le-am învățat. La școală."
"Da, dar cine ți le spunea?"
A stat o clipă. A zis că e târziu, a stins veioza, a tras ușa până la trei degete și s-a dus la bucătărie.
Nu i le spusese nimeni. Le tocise singur, în bucătărie, la masa aceea, ca să nu greșească în fața sălii. Le luase ca pe o lucrare de control, și le dăduse notă singur, în fiecare zi, timp de treizeci și trei de ani.
Stă la masă, deschide cartea și, fără să se gândească, întinde brațul.
Distanța bună.
Așa a ținut-o de la unsprezece ani: destul de departe cât să o poată citi, și destul de departe cât să nu îl atingă.
Cui i s-a spus, și în ce ordine
Înainte de orice altceva, un lucru limpede: nu îți spun aici ce anume ține astăzi și ce nu ține, ce zi și ce rânduială. Cearta aceea nu se poartă pe pagina asta, și nu s-a purtat niciodată pentru un om ca tine. Mesajul acesta este despre cine vorbește și cui i se vorbește.
Cuvântul pe care îl citim de obicei lege înseamnă, în limba în care a fost scris, învățătură. Îndrumare. Ce dă un părinte unui copil ca să știe cum se trăiește în casa aceea. Nu o grilă de examen, ci o instruire.
Iar instruirea are, în Scriptură, un loc foarte precis în ordinea lucrurilor.
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei.Exod 20:2
Aceasta este prima propoziție dintre cele zece, și nu este o poruncă. Nu se cere nimic în ea. Este o prezentare și o amintire: iată cine sunt Eu, și iată ce am făcut deja pentru tine. Abia după propoziția aceasta începe învățătura.
Nimeni nu a fost învățat cum se trăiește în libertate înainte să fie scos afară. Ai fost scos întâi, fără să știi nimic, fiindcă în Exod 20:2 izbăvirea este spusă la trecut și stă înaintea oricărei cerințe. Duhul Sfânt este Cel care așază ordinea aceasta într-un om, și de aceea învățătura nu a fost niciodată o scară pe care să urci spre El.
Iar la capătul celor patruzeci de ani, când poporul stă la marginea țării, Moise le spune un lucru pe care omul cu brațul întins nu îl aude niciodată.
Căci porunca aceasta pe care ți-o dau astăzi nu este mai presus de puterile tale și nu este departe de tine. Nu este în cer, ca să zici: Cine se va sui pentru noi în cer, să ne-o aducă și să ne-o facă auzită, ca să o împlinim? Și nu este dincolo de mare, ca să zici: Cine va trece pentru noi dincolo de mare, să ne-o aducă și să ne-o facă auzită, ca să o împlinim? Ci cuvântul este foarte aproape de tine: în gura ta și în inima ta, ca să îl împlinești.Deuteronom 30:11, 12, 13, 14
Numără distanțele pe care le taie textul, una câte una. Prea greu: nu. Prea departe: nu. În cer, unde ar trebui cineva să se suie: nu. Dincolo de mare, unde ar trebui cineva să treacă: nu.
Rămâne un singur loc, și este cel mai apropiat cu putință de un om: gura lui și inima lui.
Ai primit cuvântul acesta la distanța la care se spune ceva la ureche, nu la distanța brațului, fiindcă în Deuteronom 30:14 el este numit foarte aproape de tine. Duhul Sfânt este Cel care îl aduce acolo, și de aceea nimeni nu trebuie să se suie undeva ca să îl obțină.
Un examen se ține departe, un tată vorbește de aproape
Uită-te la ce fel de lucruri se țin la distanța brațului.
O lucrare de control se ține departe, ca să o poți vedea întreagă și să numeri ce ai greșit. O listă se ține departe. O notă se ține departe.
Ce se aduce aproape este altceva. Se aduce aproape ce se spune la marginea patului, cu veioza aprinsă. Se aduce aproape ce se șoptește la ureche ca să nu se piardă în zgomot.
Ți se vorbește, nu ești examinat, fiindcă în Deuteronom 30:11 se spune că lucrul acesta nu este mai presus de puterile tale, iar despre un examen nu se vorbește așa niciodată. Duhul Sfânt este Cel care mută cuvântul din pagină în gură, și de aceea el nu mai atârnă de cât de bine îl reciți.
Pavel ia versetul acesta și îl scrie din nou, cu mâna lui, pentru oameni care se temeau exact de același lucru.
Ce zice ea deci? Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta. Și cuvântul acesta este cuvântul credinței pe care îl propovăduim noi.Romani 10:8
Nimic de suit. Nimic de traversat. Ești deja lângă lucrul de care te-ai temut treizeci și trei de ani, fiindcă în Romani 10:8 apropierea este scrisă la prezent, ca o stare, nu ca o răsplată. Duhul Sfânt este Cel care face cuvântul acesta viu în gura unui om, și de aceea seara aceasta nu are nimic de câștigat.
Iar copilul care întreabă cine ți le spunea seara pune, fără să știe, singura întrebare care contează în tot capitolul. Nu ce scrie. Cine spune.
Nu ai de recuperat nimic. Știi versetele. Le știi mai bine decât mulți oameni care le simt mai mult decât tine, și nu este nimic rușinos în asta.
Ce trebuie schimbat nu este cantitatea. Este distanța.
Treizeci și trei de ani ai ținut pagina la capătul brațului, ca pe o lucrare care se corectează. Ea nu a fost scrisă ca să te corecteze. A fost scrisă ca să te învețe, în casa în care te-a adus deja, de un Tată care Se prezintă întâi și abia apoi vorbește.
Ești deja înăuntru în timp ce încă înveți, fiindcă în Exod 20:2 scoaterea afară este rostită înaintea oricărei cerințe, iar în Romani 10:8 cuvântul este pus în gura ta, nu deasupra capului tău. Duhul Sfânt este Cel care ține lucrul acesta viu între două lecții, și de aceea nimeni nu pierde casa în timp ce învață cum se trăiește în ea.
Așa că nu îți cere nimeni astăzi să înveți mai mult sau să te descurci mai bine.
Ți se cere să lași cuvintele să vină mai aproape decât brațul tău.
Declare this over yourself
Spune-le cu voce tare, cu palma pe carte. În Hristos ai dreptul să vorbești așa, fiindcă nu tu te-ai scos afară și nu învățătura te ține înăuntru, ci Cel care te-a adus. Spune-le, și lasă restul în felul Lui și la vremea Lui.
- Stea de hârtie din cutia de chibrituri, tu nu mai ții socoteala. Cuvântul lui Dumnezeu spune că învățătura Lui nu este mai presus de puterile mele și nu este departe de mine, deci o las să vină aproape.
- Frică de a fi doar examinat, tu pleci de la marginea patului, în Numele lui Isus. Le știu pe de rost de la unsprezece ani, și abia astăzi aud cine mi le spune. Nu mai citesc ca să îmi dau notă, ci ca să ascult un Tată.
- Tată, Tu m-ai scos afară înainte să mă înveți ceva, și cuvântul Tău mi-l pui în gură, nu deasupra capului. Las cartea deschisă pe masă în seara aceasta, citită sau necitită. Sunt al Tău în timp ce încă învăț.
Deuteronom 30:11-14
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
