În șura lui Nelu atârnă un jug de lemn pe două cuie bătute în bârnă, la înălțimea umărului.
Era al bunicului lui. Nu îl mai folosește nimeni de vreo treizeci de ani, dar nu îl dă nimeni jos, fiindcă este frumos și fiindcă în casa asta lucrurile bătrâne se lasă unde sunt. Este dintr-o singură bucată de frasin, curbată la capete, cu urmele cuțitoaiei încă vizibile pe partea de jos.
Are două locuri.
Iar cine s-a uitat vreodată la un jug adevărat știe ce vede: unul dintre cele două locuri este lustruit ca o piatră de râu, cu lemnul închis la culoare și neted ca sticla, iar celălalt este aproape aspru, cu urme puține.
Motivul este simplu și nu îl mai știe multă lume. Când înveți un bou tânăr, nu îl pui niciodată cu alt bou tânăr. Îl pui lângă cel bătrân, cel care a tras la plug douăzeci de ani. Cel bătrân duce greul, ține direcția și nu îngăduie bârnei să se clatine. Boul tânăr merge. Atât face în primele săptămâni: merge lângă unul care știe drumul.
Nelu are patruzeci și trei de ani și nu ar putea explica de ce se gândește la jugul acela joi seara.
În camera din față, pe raftul de lângă televizor, este Biblia lui, sub un teanc de hârtii, foi de la primărie, o factură veche și un calendar din anul trecut. Este acolo de un an și șapte luni. Știe exact, fiindcă a pus-o acolo în săptămâna de după.
Nu are nimic cu ea. Chiar nu are. Când o vede, i se strânge ceva în piept și trece mai departe.
Fiindcă de fiecare dată când a deschis-o, a ajuns până la a treia pagină și acolo era o instruire. Și la a treia instruire era deja vineri în capul lui. Nu vineri cel adevărat, care încă nu venise. Vineri cel dinainte, cel în care se vedea deja căzut, cu lista în mână și cu aceeași propoziție în gură.
Nu este un om leneș. Este un om care a citit o listă, a încercat lista, a picat până vineri, și pe urmă a citit lista din nou.
Poate tu nu ai jug în șură și nu ai teanc de hârtii. Dar ai o carte pe care ai închis-o cu grijă și ai pus-o undeva unde să nu te uiți la ea. Poate ai un mesaj bun de la un om bun, pe care nu îl deschizi. Poate ai o predică pe care ai închis-o la minutul patru.
Și nu ai făcut-o din răzvrătire. Ai făcut-o fiindcă ai învățat, undeva pe drum, că orice instruire este o măsurătoare, iar tu știi deja cât ai.
Jugul are două locuri, și unul este al Lui
Îngăduie-mi să spun de la început ce nu facem aici, ca să poți citi liniștit.
Pagina aceasta nu îți spune care instruiri se țin astăzi și care nu, în nicio direcție. Cearta aceea are locul ei și nu este aici, iar tu nu ai închis cartea din pricina ei. Ai închis-o fiindcă o citeai ca pe un barem. Deci despre asta vorbim.
Și hai să începem de unde începe Dumnezeu, fiindcă ordinea Lui este toată învățătura dintr-o singură mișcare.
Cele Zece Cuvinte nu încep cu o poruncă. Încep cu o prezentare. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei (Exod 20:2). Abia după propoziția asta vine prima cerință. Poporul acela nu a primit instruire ca să iasă din Egipt. A ieșit din Egipt și pe urmă a primit instruire.
Ai fost scos afară înainte să fii învățat ceva, fiindcă așa este așezată ordinea în Exod 20:2, unde Cel care vorbește Se prezintă întâi ca Cel care te-a scos. Iar Duhul Sfânt este Cel care așază adevărul acesta în tine în seara în care treci pe lângă raft și îți întorci privirea.
Cuvântul pe care noi îl traducem lege înseamnă, în rădăcina lui, învățătură. Îndrumare. Ce spune un tată unui copil care este deja al lui.
Și acum ascultă cum vorbește Fiul despre învățătura Lui, fiindcă versetul acesta se citează des și se privește rar.
Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.Matei 11:28-29
Uită-te la ce nu spune. Nu spune: luați lista Mea. Nu spune: învățați lista Mea. Spune: luați jugul Meu și învățați de la Mine.
Un jug nu se pune pe un animal singur. Un jug este, prin definiție, pentru doi. Iar dacă El vorbește despre jugul Lui, atunci în jugul acela există deja cineva, și partea Lui este lustruită de ani.
Ai fost chemat lângă El în jug, nu pus singur sub o bârnă, fiindcă în Matei 11:29 El spune învățați de la Mine, nu descurcă-te cu ce ți-am scris. Iar Duhul Sfânt este Cel care te duce la umărul acela când tu te-ai fi dus la barem.
Și acum lucrul pentru care am pornit de la șura lui Nelu.
Boul tânăr nu trage. Merge. Nu el ține direcția, nu el hotărăște unde se întoarce brazda la capăt, nu el suportă smucitura când plugul dă de o piatră. Toate acestea se întâmplă la celălalt capăt al bârnei. Ucenicia nu a fost niciodată o probă. A fost o apropiere.
Ești în locul al doilea din jug, și acolo se învață mergând, fiindcă Matei 11:29 leagă învățarea de Persoana de lângă tine, nu de puterea ta de a duce. Duhul Sfânt este Cel care ține pasul acela posibil în zilele în care tu nu ai nimic în picioare.
Iar când El spune ce urmează, nu spune că nu mai ai nimic de dus.
Spune că jugul Lui este bun și sarcina Lui este ușoară (Matei 11:30). Nu ușoară fiindcă nu cântărește. Ușoară fiindcă nu o duci singur, și fiindcă un jug făcut bine, așezat pe umăr de un om priceput, nu roade. Cuvântul acela, bun, este cuvântul unui tâmplar despre o unealtă care se potrivește exact.
Ai primit un jug făcut pe măsura umărului tău, fiindcă Matei 11:30 spune că este bun și ușor, iar Duhul Lui este Cel care îl așază, ca să nu roadă acolo unde ți-a ros tot ce ai purtat până acum.
Și dacă acum îți zici că tu tot nu ai putere să umbli în ce se cere, ascultă ce a promis Dumnezeu, fiindcă a răspuns la asta cu sute de ani înainte.
El a spus că va pune Duhul Său înăuntru și că va face să se umble în rânduielile Lui (Ezechiel 36:27). Nu ți-a pus umblarea în cârcă. Ți-a dat-o împreună cu Cel care o lucrează.
Ai primit înăuntru pe Cel care face umblarea, fiindcă asta a promis El în Ezechiel 36:27, iar Duhul Lui este chiar Cel promis acolo. Deci nici lauda nu este a ta, nici povara.
Iar cartea aceea de sub teanc nu este un barem.
Este o scrisoare de la un Tată către un fiu care a fost scos afară deja. Se poate citi pe sărite. Se poate citi din nou de la început. Se poate lăsa deschisă și necitită o zi întreagă, și tot vorbește din locul acela de pe masă mai mult decât închisă sub hârtii.
Uite ce vreau să vezi, acolo în camera din față, joi seara.
Nu ți se cere astăzi să citești cinci capitole. Nu ți se cere să recuperezi anul și cele șapte luni. Nimeni nu stă lângă raft cu creionul, să vadă de unde reiei.
Ți se cere un singur lucru mărunt, și îl poți face în douăzeci de secunde: ia hârtiile de deasupra ei și pune-le în altă parte.
Fiindcă lucrul care te-a ținut departe nu a fost cartea. A fost o convingere despre tine, învățată de la oameni care poate nici nu știau ce te învață: că orice cuvânt de la Dumnezeu vine ca o măsurătoare, și că tu ai fost măsurat deja și ai ieșit scurt. Numai că Exod 20:2 nu începe cu o măsurătoare, iar Duhul Sfânt este Cel care te învață să auzi începutul acela.
Nu așa a vorbit El. El a spus: veniți la Mine. Și pe urmă a spus: învățați de la Mine. Locul al doilea din jug nu se dă la concurs. Se dă boului tânăr care merge alături.
Iar vineri, dacă vine cum a venit de atâtea ori, nu se rupe niciun jug. Bârna nu stă pe umărul tău.
Declare this over yourself
Rostește-le cu voce tare, lângă masă. În Hristos ai temei să vorbești, fiindcă nu vorbești despre note și despre baremuri, ci despre un Tată care te-a scos afară înainte să te învețe ceva. Vorbește cărții și fricii, niciodată vreunui om din casa ta, și lasă restul în seama Lui, care lucrează în felul Lui și la vremea Lui: nu voia mea, ci a Lui.
- Carte lăsată sub teancul de hârtii, nu tu îmi dai note. Cuvântul lui Dumnezeu începe cu Cel care m-a scos din casa robiei și abia pe urmă mă învață ceva, deci nu am niciun examen de trecut ca să te deschid. Te pun pe masă și te las deschisă până vineri.
- Frică de a fi omul care pierde până vineri, ieși din casa mea în Numele lui Isus. Jugul are două locuri, iar bârna stă pe umărul Celui care a tras douăzeci de ani înaintea mea. Merg în brazdă astăzi cu pas de bou tânăr, și atât mi se cere.
- Doamne, Tu ne-ai chemat să învățăm de la Tine, blând și smerit cu inima, nu de pe o listă lipită pe ușă. Locul al doilea din jug îmi ajunge, și umărul Tău duce greul brazdei până la capăt. Deschid cartea și o las deschisă, în Numele lui Isus.
Matei 11:29
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
