În curtea lui Ilie nu scârțâie nimic.
Nici poarta, nici ușa de la șură, nici capacul de la fântână, nici ușița de la coteț, care este mai mică decât palma lui și are balamaua ei, unsă și ea. De două ori pe an, primăvara și înainte de îngheț, ia bidonașul cu ulei și face turul. Începe de la drum și termină în fundul grădinii. Îi ia o dimineață. Nu îl roagă nimeni.
Omul acesta drege tot. Roata de la roaba vecinului, hamurile, tocul de la ușa văduvei de peste drum, clanța de la școală. Când i se aduce ceva stricat, nu întreabă nimic și nu spune nimic. Îl pune pe banc, îl lasă acolo trei zile, apoi într-o seară îl repară, și a doua zi omul îl găsește la poartă, întreg.
Și mai este o poartă pe care o unge, sus, la ultima casă de pe ulicioară.
Acolo nu locuiește nimeni de paisprezece ani. Este casa fratelui lui.
Ce s-a întâmplat acolo a durat mai puțin de un minut. S-au certat pe fâșia de lângă drum, ca frații, cu vocile ridicate, și, la un moment dat, Ilie a spus o propoziție. Una singură. I-a spus fratelui său să plece de pe pământul acela și să nu se mai întoarcă, și a adăugat că nici la înmormântarea lui să nu vină.
Ilie este un om care nu vorbește mult. Vorbește puțin și lucrează mult. Iar în singurul minut al vieții lui în care a folosit vorbele ca pe un ciocan, le-a folosit bine.
Fratele lui a plecat în două zile.
De atunci, Ilie muncește. Se scoală mai devreme decât înainte. A ridicat un șopron nou, a schimbat toată împrejmuirea, a săpat un șanț de scurgere care ia apa de pe tot dealul. Îi pare rău în fiecare zi de paisprezece ani, fără o singură zi de pauză, iar noaptea, când nu poate dormi, se ridică și repară ceva.
Și de două ori pe an urcă pe ulicioară cu bidonașul de ulei și unge balamalele de la poarta unei case în care nu mai stă nimeni.
Ca să nu ruginească. Ca să se deschidă ușor, dacă.
Nu spune niciodată ce urmează după "dacă".
Părerea de rău te ține la banc, întoarcerea te mută din loc
Vreau să fiu foarte limpede de la început, ca să nu citești restul cu spatele încordat.
Nu îți spune nimeni de aici că nu ți-a părut rău destul. Paisprezece ani de somn prost sunt paisprezece ani de somn prost, și Dumnezeu nu i-a socotit degeaba. Nu ai nevoie de o mustrare. Ai mustrat destul singur, dimineața, în timp ce ungeai o balama.
Ai nevoie de altceva, și cuvântul pentru el nu este "regret".
Uite deosebirea, și este simplă ca o unealtă.
Părerea de rău se face de unul singur. Se face la banc, cu spatele la ușă, cu ceva în mână. Este o treabă pe care o faci despre tine însuți, și de aceea nu te scoate niciodată din atelier. Întoarcerea are o direcție și are o Persoană la capătul ei. Nu se face cu mâinile. Se face cu picioarele și cu fața.
Ai fost chemat înapoi de Cel care spune limpede cine drege ce. În Osea 6:1 este scris: veniți să ne întoarcem la Domnul, căci El ne-a sfâșiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. Iar Duhul Sfânt este Cel care mută rândul acesta din carte în picioarele unui om, fiindcă acolo se întâmplă întoarcerea.
Veniți să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâșiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.Osea 6:1
Citește încă o dată cine leagă rana. Nu scrie acolo că omul își coase singur ce a rupt. Scrie că se întoarce, și că legatul este treaba Celui la care se întoarce.
Pentru un om care drege tot, aceasta este cea mai grea propoziție din carte. Toată viața ta te-ai priceput să repari. Acum ți se cere să duci un lucru rupt la altcineva și să nu pui mâna pe el.
Și mai vreau să vezi ce te trage într-acolo, pentru că aici greșește lumea cel mai des cu cuvântul "pocăiește-te".
Ești tras de o bunătate, nu împins de o rușine. În Romani 2:4 este scris că bunătatea lui Dumnezeu te duce la întoarcere, iar Duhul Sfânt nu lucrează în tine prin frică, ci prin bunătatea aceea, în fiecare dimineață în care te trezești și încă mai ai zi.
Nimeni nu strigă la tine de la capătul ulicioarei. Cineva a lăsat lumina aprinsă.
Ai primit un drum cu fața într-acolo, nu o listă de îndreptat înainte de plecare. În Ioel 2:13 este scris să ne sfâșiem inimile, nu hainele, și să ne întoarcem la Domnul Dumnezeul nostru, pentru că El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate. Duhul Lui nu te ține în ușă până termini de reparat. Te scoate pe ușă.
Acum, despre propoziția aceea. Cea de un minut.
Nu o pot lua înapoi nici eu, nici tu. Cuvintele nu se sudează. Dar te rog să observi ceva: tu ai încercat paisprezece ani să o repari cu tot ce ai avut, cu șopron, cu gard, cu șanț de scurgere, cu nopți albe, și niciunul dintre lucrurile acelea nu a atins-o, nici măcar o dată. Nu pentru că ai lucrat prost. Pentru că nu a fost niciodată o lucrare de tâmplărie.
Părerea de rău nu are niciun drept să stea stăpână peste bancul tău încă un an. Cuvântul lui Dumnezeu nu îți cere o reparație înainte de întoarcere, iar Duhul Sfânt este Cel care îți dezlipește tălpile de podeaua atelierului, în seara aceasta, dacă Îl lași.
Uite ce vreau să faci, acolo, cu bidonașul de ulei în mână.
Nu îți trebuie o reparație mai bună. Nu îți trebuie încă un an în care să fii un om ireproșabil, nu îți trebuie discursul potrivit, nu îți trebuie garanția că se termină bine. Toate acestea sunt lucruri pe care le-ai încercat deja, și niciunul dintre ele nu este întoarcere. Sunt tot atelier.
Întoarcerea începe cu trupul. Se schimbă direcția, apoi merge restul omului după ea.
Chiar acum, în timp ce citești, ești văzut de departe. În Luca 15:20 este scris că, pe când fiul era încă departe, tatăl lui l-a văzut, i s-a făcut milă de el, a alergat, i-a căzut pe grumaz și l-a sărutat. Duhul Sfânt nu îți cere să acoperi distanța singur. Îți spune cine a văzut primul și cine a pornit la vale.
Iar despre fratele tău, un singur cuvânt, și îl spun cu grijă: pe el îl binecuvântăm, nu îi poruncim. Nu ai autoritate peste voia lui și nu ai nevoie de ea. Ai autoritate peste tăcerea din curtea ta, peste rușinea care ți-a ținut fața într-o singură direcție paisprezece ani, și peste minciuna care spune că un om ca tine nu se mai primește înapoi.
Astăzi întoarce-te la Domnul. Restul se face la vremea Lui.
Declare this over yourself
Rostește-le cu voce tare, întors cu fața spre drum. Drumul acesta ți-a fost dat, nu ți s-a cerut să îl meriți întâi, și Cuvântul lui Dumnezeu spune că El leagă rana pe care noi nu o putem coase, iar Duhul Sfânt este Cel care te mută din loc. Vorbește rușinii și tăcerii, niciodată unui om din neamul tău, și lasă restul la El, care lucrează în felul Lui și la vremea Lui.
- Poartă unsă de paisprezece ani, tu nu ești drumul meu înapoi. Cuvântul lui Dumnezeu spune că El a sfâșiat și El vindecă, deci lucrul rupt nu se drege pe bancul din curte. Îl duc la Cel care leagă rănile, cu mâinile jos.
- Gând că nu mai am cum să fiu primit, taci acum, în Numele lui Isus. Bunătatea lui Dumnezeu este cea care m-a adus până aici, nu spaima, și nu am fost strigat de la capătul ulicioarei. Mă întorc pentru că este cineva la capătul drumului, nu pentru că am terminat de reparat.
- Tată, Tu m-ai văzut de departe și ai pornit la vale înaintea mea. Îmi întorc fața astăzi, un sfert de rotație, și nu mai stau cu spatele la ușă. Vin acasă.
Osea 6:1
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
